Ciresarii ramane pentru mine una din cele mai frumoase amintiri ale copilariei, impreuna cu La Medeleni, Les Miserables, Ciuleandra, colectia de carti Jules Verne si nu numai! Ele m-au facut sa traiesc intr-un univers literar frumos, fara griji sau pixeli, asa cum ar trebui sa fie orice copilarie.
Am auzit ca la un moment dat a aparut si un film, o imitatie proasta a cartii (cum de altfel sunt majoritatea filmelor facute dupa carti). Ma bucur ca nu l-am vazut niciodata. Vreau sa ii pastrez pe Ursu, Tic, Maria, Lucia, Dan, Victor si Ionel asa cum mi i-am imaginat cand eram copil si traiam fiecare aventura alaturi de ei! Tin minte ca dupa ce am citit ca Ursu avea capacitatea extraordinara de a-si tine respiratia sub apa nu stiu cate minute, seara, in vana, am fost la un pas de a ma ineca incercand sa ii egalez performanta (yes, I am was terribly retarded!).
Voi ce amintiri aveti legate de cartile copilariei? Si care sunt acestea?
Mai multe despre vremurile de altadata gasiti aici!
5 comentarii:
Dar daca tot vorbeai de personaje ecranizate dupa carte, stiu ca intreaga casa a familiei Moromete mi-o imaginam intr-un cu totul alt fel fata de film. M-a dezamagit murdaria gospodariei din film, cu toate ca nici in carte nu se zicea ca ar fi trait altfel.
Cea mai tare dintre primele carti a fost Singur pe lume. Stiu ca atunci m-a facut sa vreau sa fiu si eu un nomad din asta care trece prin tot felul de aventuri.
ciresarii a fost o colectie de capatai. stiu ca vadim a vazut ca imi plac ciresarii si de ziua mea mi-a cumparat toate volumele. tot vadim este cel care mi-a deschisapetitul pentru Harry Potter si o sa ii raman vesnic recunoscatoare!!!!!!
Nu am incotro dar trebuie sa recunosc. Fac parte din generatia post-decembrista care in loc de Ciresarii si La Medeleni mi-am harnit setea de cunoastere literara prin intermediul televizorului si in special al programului Cartoonnetwork. Nu am citi nici macar "Punguta cu doi bani", am fost norocos (cel putin asa ma consider)si am avut diapozitive pe care mi-le citea bunica sau discuri vechi de vinil unde era inregistrata o persoana lecturand povestea. Copilaria mea, un capitol activ, la care inca se mai scriu pagini, din pacate din ce in ce mai rar, este marcata de alti eroi si alte evenimente. Cartile m-au ocolit, sau poate eu pe ele.
P.S. in loc sa invat, eu stau si imi retraiesc in fractiuni de secunda copilaria pierduta printre blocurile grii ale societatii romanesti incepand cu 88 si atingand tangential prezentul.
........ala de la Batoti
@ ala de la Batoti - treci si invata la accounting! :)
marry poppins!!!!! dupa ce am citit prima carte mergeam cu mama la librarie in fiecare sfarsit de saptamana sa vad daca a aparut a doua, si a treia si asa:))) visul meu era sa vina un cutremur, sa pice solventul si sa se construiasca acolo un parc cum aveau ei langa aleea ciresilor:))))) uff, copii astia din cartierele laturalnice:))
Trimiteți un comentariu