vineri, 25 decembrie 2009

2009 pe scurt

Am pus piciorul in 9 tari si 36 de orase.
Am inotat in 4 mari in 3 anotimpuri diferite.
Am dormit pentru prima oara intr-un cort.
Am facut baie in mare noaptea, dezbracata.
Am vazut, cu ochii incetosati de alcool, un show erotic live.
Am facut dedicatii prietenilor mei intr-un club de manele.
Am supravietuit unor cazaturi extreme, atat pe scarile unor cluburi cat si pe tren.
Am vazut delfini inotand in mare.
Am tinut pentru prima data un bebelus in brate.
Am dezvoltat o adevarata obsesie pentru Japonia in timpul verii.
Am facut cunostinta cu Sljivovica. 

Am zugravit si am gradinarit.
Am petrecut seri pe care nu mi le amintesc cu Flavia si Anda.
Am facut snorkeling.
Am renuntat la persoanele ce ma plictiseau.
Am semanat porumb cu Andre, Silvi si Giulan.
Am mers cu bicicleta din Leiden pana la mare.
Am cules cirese din 6 pomi, doua din recolte au fost cu adevarat exceptionale. :))
Am vazut Alpii de sus.
Am cunoscut 3 resiteni sexy :)
Am vazut Maybach-ul lui Gigi, cu Gigi in dotare, in centrul Bruxelles-ului.
Am terminat facultatea si am inceput masterul.
Am dansat prea mult, am baut prea mult, am dormit prea putin, am invatat, am plans cand nu trebuia, am ras cu lacrimi, mi-am iubit prietenii si bunicii, mi-a fost dor de mama, m-am suparat fara vreun motiv anume, nu m-am mai luat asa in serios, am realizat ca nu trebuie sa dovedesc nimanui nimic, am facut ce am vrut cu cine am vrut, mi-am dat seama ca unii oameni merita, mi-am dat seama ca eu merit.

Intampin urmatorul an fara planuri, dorinte si sperante. Il voi lua asa cum este, si voi incerca, la fel ca si pana acum, sa fiu sincera cu mine si sa fiu tot ce pot fi.

Pentru cei care au petrecut anul cu mine, feel free to add :)

joi, 24 decembrie 2009

Casual conversation cu bunica-mea :)

Mai Flavia, ce frumos ti-o pigluit bunica-tu asta, si uite acum, parca-i din fundu lu' Martuica! De ce il folomocesti asa??

What?

marți, 22 decembrie 2009

I-am facut la tati blog.intrati!!!!!!

Tata e cel mai tare fotograf din lume!
Face pozele cele mai frumoase din univers!
A castigat multe concursuri internationale pentru amatori si a castigat si un premiu de la National Geographic!!!!!!!
I-am facut blog sa puna pozele. I l-am facut mai de mult dar nu a inteles el cum sta treaba asa ca a trebuit sa vin acasa sa ii arat!
Acum are blog functional!
VA INVIT LA EL PE BLOG!!! O sa va placa, jur!

Va dau doua poze, sa vedeti ce pierdeti daca nu intrati :P:P:P:P


miercuri, 16 decembrie 2009

Timisoara '89




Acum 20 de ani incepea revolutia la Timisoara.
Aveam 2 ani si dormeam pe jos pentru ca stateam cu strabunica noastra la parter si lui mami ii era frica sa nu cumva sa se traga.
Imi pare rau ca nu sunt acasa, acum!
Dumnezeu sa ii odihneasca pe martirii de la Timisoara si din toata tara! Eu inca sper ca a meritat sacrificiul lor!

anul trecut scriam despre revolutie aici:
http://gemenelevitrege.blogspot.com/2008/12/nu-plecam-acasa-mortii-nu-ne-lasa.html

luni, 14 decembrie 2009

Fetele zapezii aka am auzit ca in RO ninge!!!

Tata se uita in fiecare zi la prognoza meteo. Cum vine iarna, face calcule, urmareste miscari de curenti si estimeaza cand o sa ninga prima data. Cand ora se apropie, sta la geam si se uita afara pana apare NINSOAREA! cateodata, cand intarzie, tipa prin casa, vino ninsoareo, vinooooo! :P
Asa ca nu va mirati ca eu si Silvia iubim zapada de mici, la nebunie!
Cand eram mici,mici ne dadeam cu sania zi lumina, la Orsova strazile se transformau in partii iarna. rar am vazut vreo masina care sau urce panta de la Maia. In schimb, zeci de copii urcam panta cu sania trasa de o funie dupa noi! cand ajungeam sus imbujorati, ne asteptam randul, ne puneam pe sanie si zburam pe zapada pana jos, aproape de Dunare. Eu si Silvia aveam o sanie mare, mare, portocalie, din lemn masiv, iubeam sania aia la nebunie! Aveam si ceva saniute mai mici dar astea le foloseam doar in cazuri extreme...in rest, iarna insemna Andreea si Silvia pe sania portocalie. Cand vream sport extrem, faceam bob cu baietii, ei se puneau pe burta pe sanie, isi prindeau picioarele in sania noastra si de alte saniute de fete si goneau la vale! Toti eram acolo, de dimineata pana seara, aceeasi panta pe care o faci pe jos in 2 minute...sus, jos...sus,jos... si nimic nu era mai distractiv. Ude la picioare, ajungeam seara la Mima, primeam ceaiul sa ne incalzim si cearta de rigoare (stati toata ziua in frig, ude la picioare! o sa va raciti!!!) si stateam obosite cu spatele pe teracota si cu gandul la a doua zi de sanie. Ne uitam la Sandy Bell si dupa tata ne ducea la Maia, tot pe sanie, flueirand refrenul de la Sandy Bell.
Prima oara am pus schiurile in picioare la Semenic, pe partia mica. Primele lectii profesioniste au fost in Slovenia, la Bled unde monitorul nostru ne-a urcat pe partia cea mai grea si a zis, well, let's do this.Aveam un costum de schi intreg, portocaliu aprins! cand vad pozele ma oripilez si acum! Silvia avea unul mai fain, colorat :)
Dupa au urmat excursiile de schii la Straja, unde am avansat, an de an, de la incepatoare la avansate si profesioniste care sareau mini-trambuline cu baietii si isi bateau joc de paltonarii care apareau la straja si se dadeau cu punga.
Apoi excursiile in Austria. Tata, Apfel Strudel, partii divine, serile la Viena cu mama. Rar se intoarce tata de la schi fara coaste rupte sau dislocate sau ceva.
Apoi a venit era de la Muntele Mic. Nu conta daca stateam la cabana militara cu prietenii sau cu tata la cabana lui Sorin, importanta era ca partia sa fie fara gheata si seara sa fie cald in camera.
Eu si Silvia suntem total diferite la schi.Daca nu va dati seama care e care in costumul de schi, pe partie sigur realizati.Mie imi place viteza, de pe o parte pe alta, rapid, fara cristiane largi, ma fac mica-mica (mai mica decat sunt, can you imagine???) si ma las in plata muntelui. Imi place sa imi lacrimeze ochii de la viteza, sa simt cum imi furnica picioarele si cum imi sunt incordati muschii, schiorii de pe partie sunt puncte ce trebuie intrecute si tot asa.totul e viteza, agresivitate,vant puternic,stres si adrenalina, Nu sunt nebuna, stiind ca imi place viteza, fac cel putin o oprire pe partie ca sa pot sa ma simt in siguranta. Silvia in schimb face totul ca la carte, fiecare cristiana e parca facuta pentru o poza, fiecare miscare pana la capat,fara graba, duios si corect ca o melodie ce curge lin. Nu schiaza incet, dar nu isi propune sa schieze cu viteza. Zoli (unchiul nostru, alt mare pasionat de schi)mereu spune: Andreea tu schiezi foarte repede dar Silvia schiaza elegant!
Imi place sa ma misc ca un urs cu marele costum pe mine, cu claparii in picioare, imi place sa intru imbujorata intr-o cabana si sa astept o supa calda, un ceai cald sau un cascaval pane.
Iubesc muntele, iubesc ca am schimbat mereu muntele sau compania dar Silvia a fost mereu cu mine, o iubesc pe Silvia!
Vreau sa merg la munte! Abia astept sa merg la munte! Trebuie sa merg la munte!
Cum spunea un mare om: SA II DAM GAZ!!!!! :):):):):)

joi, 10 decembrie 2009

30.000 de trupe

vor fi trimise in Afganistan. Decizia lui Obama (daca ar fi fost decizia lui Bush cel mic, toata lumea ar fi fost scandalizata - asa, inghitim in sec). Nu e o stire noua, s-a hotarat acum vreo saptamana. M-ar bucura insa daca artileria grea folosita ar arata asa

luni, 7 decembrie 2009

Hai sa vorbim despre ce VREAU eu

Sa vorbim despre asta pentru ca nu o data mi s-a reprosat ca nu fac asta suficient de clar. Sa vorbim despre dorintele mele in ce priveste viata in general, oamenii ce ma inconjoara si insasi persoana mea. Sa spunem lucrurilor pe nume fara sa folosim injurii, onomatopee sau un limbaj argotic.


Vreau persoane reale, adevarate, fara artificii sau falsitati. Vreau oameni care sunt interesanti fara sa se chinuie, care nu trebuie sa cada intr-o extrema sau alta doar pentru a impresiona. Vreau oameni care au taria de caracter necesara pentru a recunoascte ca nu sunt perfecti si ca au facut, fac si vor face greseli tot restul vietii. Vreau oameni stabili emotional, chiar daca social lasa de dorit. Vreau oameni care sa ma intrige fara sa foloseasca tactici desuete. Vreau oameni care sa ma faca sa fierb in suc propriu fara sa fie cruzi cu mine. Vreau oameni care sa ma aprecieze la adevarata valoare si care sa nu fie intimidati de asta. Vreau oameni care iau decizii mature daca se lauda ca sunt adulti. Vreau oameni care imi pot spune in fata orice - fie ca ma urasc, ca ma considera penibila (sa fim sinceri, chiar nu e cazul), urata, rea sau insuportabila. Vreau sa stiu cu ce am de-a face. Si da, astea sunt standarde pe care le impun familiei, prietenilor (bine Andreea, Silvia si Raisa si-au castigat dreptul la cateva exceptii), cat si barbatilor din viata mea.

De altfel, vi se pare ca exceptionalele de noi meritam anything less?