miercuri, 18 ianuarie 2012

Twenty five years ago today

Credeau ca va fi una, dar au iesit doua, cu personalitate cat patru si gura cat zece. To make it short and sweet, ii felicit pe cei cu materialul genetic, si va multumesc voua ca din cei 25 de ani, 10 i-ati petrecut cu mine.  

video

miercuri, 11 ianuarie 2012

Mai putin

si voi incendia cladirea in care stau. Si apoi pe mine.

Rezumat 

Duminica - avionul intarzie, Flavia asteapta spasita in mijlocul unei herghelii de copii isterici.
Duminica seara - avionul aterizeaza in Bruxelles, impreuna cu valiza mea manevrata cu atata atentie si delicatete, incat o roata nu mai prea exista. Flavia isi rupe spatele si face besici in palme carand 40 de kilograme dupa ea.
Luni - se construieste ceva (vesnic se construieste ceva, vesnic) pe strada mea. Mananc, dorm, traiesc in ritmul alert al bormasinilor.
Marti- din cauza constructiilor mai sus mentionate, Flavia ramane intr-o bezna totala 3 ore si se gandeste ca liliecii duc o viata de cacat.
Miercuri- jumatate de zi, datorita penei de curent, internetul nu merge. Flavia intra in e-sevraj si are nevoie de o doza de internet. E ultima data, promit.
Miercuri dupamasa- Flavia simte ca nasul ii este rece. Flavia e confuza, stiind ca a dat drumul la caldura. Flavia investigheaza si observa ca toate caloriferele sunt bocna. Flavia loveste isteric in calorifere, precum gorilele in calduri, crezand ca poate-poate ajuta la ceva. Nu ajuta.
Miercuri seara - Flavia incepe o misiune imposibila - localizarea boilerului. Flavia petrece un timp indelungat incercand sa il gaseasca. Dupa o ora, il gaseste in subsol, intr-o camera neluminata. Flavia isi aduce aminte cum incep multe filme de groaza. Flavia apasa pe tot ce vede, din nou si din nou.

Prezent - Flavia asteapta, in frig. Flavia nu a reusit sa elucideze misterul Epocii de gheata. Flavia vrea sa incendieze cladirea. Pentru ca ii este frig!

marți, 10 ianuarie 2012

Airport chic sau cum voi avea eu dosar penal

Nu sunt un globetrotter, dar consider ca sunt pe drumuri destul de des. In plus, imi place sa ma intorc acasa de cate ori am ocazia, ceea ce inseamna ca, desi mi-e complet lehamite, ajung sa petrec suficient timp prin aeroporturi, avioane si shuttle-uri. Inclusiv postul asta il scriu pe avion.

Naturally, nu voi descrie rauri de lapte si miere in cele ce urmeaza. Am de multe ori impresia ca aeroporturile/avioanele au darul de a aduna tot ce-i mai rau pe lumea asta, un fel de Sodoma si Gomora, dar in loc de desfrau aici e plin de prostie, badaranie, lipsa de bun simt, logica etc etc

E o mare gradina de copii isterici si parinti indiferenti, de oameni prea inceti sau prea grabiti, de grupuri galagioase, de oameni care se imping in tine de parca vor sa ajunga in fata la un concert.

Apoi sunt pipitele care cred ca Victoria Beckham si toata frenezia asta cu ‘airport chic’ sunt cool. Hai sa va explic eu ceva. Daca aveti 10 bratari pe maini, cercei atat de grei ca va tarati lobii urechilor pe jos, curele late, tocuri de 12 centimetrii, blugi stramti si palarii IN AEROPORT, intr-o buna zi, o sa va treziti cu un topor in cap. Simple as that. O sa vin linistita in pantalonii si pantofii mei comozi si in tricoul larg, neacesorizata, o sa va vad si o sa decid then and there sa fiu martira, sa fac inchisoare pentru a face lumea mai buna. O lume fara voi, o lume in care oamenii ca mine nu trebuie sa stea o eternitate in spatele vostru la security check pentru ca milioanele de zorzoane in formatii alambicate fac scannerul sa bipaie de 100 de ori inainte sa puteti trece voi.

Sunteti in aeroport vaci imbecile! Asta inseamna ca urmeaza sa urcati intr-un avion in care veti petrece cateva ore bune stand jos. Ce sfinti sau demoni v-au soptit si v-au bagat in cap sa va imbracati in haine ce va taie circulatia si capacitatea de a respira si de ce, dar de ce trebuie sa va impodobiti ca un pom de Craciun cu fiecare accesoriu pe care il aveti. Oricine va asteapta la celalalt capat al zborului nu merita atata chin – si pentru voi, si pentru mine! I mean, deja trebuie sa fiu pregatita sa trec prin turbulente, urechi infundate, copii zbierand si cozi. Imbracati-va ca oamenii normali sau stati acasa!