vineri, 23 aprilie 2010

"All the world is made of faith, and trust, and pixie dust."

"All children, except one, grow up. They soon know that they will grow up, and the way Wendy knew was this. One day when she was two years old she was playing in a garden, and she plucked another flower and ran with it to her mother. I suppose she must have looked rather delightful, for Mrs Darling put her hand to her heart and cried, ‘Oh, why can’t you remain like this for ever!’ This was all that passed between them on the subject, but henceforth Wendy knew that she must grow up. You always know after you are two. Two is the beginning of the end."

"You know that place between sleeping and awake, that place where you can still remember dreaming? That's where I'll always think of you."

"The life of every man is a diary in which he means to write one story, and writes another; and his humblest hour is when he compares the volume as it is with what he vowed to make it."

"Every time a child says 'I don't believe in fairies' there is a little fairy somewhere that falls down dead."

"no one ever gets over the first unfairness; no one except peter."

"God gave us memory so that we could have roses in December."

"Our life is a book to which we add daily, until suddenly we are finished, and then the manuscript is burned."

"To love would be an awfully big adventure."

"When the first baby laughed for the first time, its laugh broke into a thousand pieces, and they all went skipping about, and that was the beginning of fairies."

duminică, 31 ianuarie 2010

Tati pentru noi

Pe 19 ianuarie eu si Silvia (sora geamana de sange) am implinit 23 de ani.
Tata ne-a sarbatori si pe blog la el.
Mi-a venit sa plang dar sa si rad isteric cand am citit ce a scris aici :) are asa un stil!!! :):):):)

marți, 12 ianuarie 2010

Spre ce meleaguri noi grabit alergi

Citeam acuma la Andra despre poza asta cu Ana Geoana si m-a pus putin pe ganduri. Eu chiar ieri i-am vazut profilul (inainte sa isi puna pe privat pozele sau sa si le deleteze), dupa ce am citit pe net despre noua EBA (ca sa vedeti cum ma plictisesc eu cand ar trebui sa imi scriu Literature Review-ul pentru teza mea de masterat - dar nu dati vina pe mine, sunt inca acasa si nu e asta mediul meu normal de invatat :(( ). Si m-am uitat la pozele ei si nu mi s-a parut nimic anormal - anormal pentru zilele noastre vreau sa zic, nu pentru nu stiu ce standarde mai vechi.
Ce vreau sa zic, domnule,daca fata asta facea ceva diferit decat ceilalti colegi ai ei atunci as spune da, jos palaria, Ana asta e o ciudata si merita sa apara in ziare. Dar nu, nu e o ciudata, e exact ca toti colegii ei, ca toti copii de varsta ei. Ca ea si prietenii ei au mai multi bani si pozele nu sunt facute in baia din blocul 7 scara C din Ferentari sau din Lipovei si sunt facute pe cine stie ce insula exotica e singura diferenta - care pana la urma e doar de nuanta si nu trebuie luata in seama (nu e vina ei ca parintii ei au bani). Acum vreo 2 zile ma uitam cu prietenii mei pe HI5-ul unei fetite de la Orsova (orasul meu natal) pe care eu o stiu de cand s-a nascut (eu aveam 8-9 ani pe atunci) si ne cruceam ce poze, ce limbaj aveau fetele de acolo. Deci se intampla si la case mai mici:P. Asa ca mie isteria cu fata asta mi se pare exagerata.
Ce ma intristeaza pe mine insa nu e ca fata marelui politician Geoana (pfffff) e in costum de baie (are un corp superb pana la urma, la toti cei putini ani ai ei) ci ma intristeaza ca in ziua de azi copiii (fete si baieti alike) cresc prea repede....si fizic si psihic. Spune o melodie pe care plange tata (apropos, azi e ziua lui :P)poti sa faci de toate in viata dar fa-le la timpul lor. Copiii astia nu fac lucrurile la timpul lor, sar peste etape frumoase din dorinta de a fi considerati oameni mari sau din cine stie ce alte considerente (nu vorbesc aici de copiii pe care diferite momente nefericite, viata i-a maturizat fortat). Imi povesteste Silvia ca ii psune un prieten ca fata (fata din discutia lor)are doar 17 ani dar e FOARTE matura pentru varsta ei (si asta o spunea cu mare mandrie).De ce e un motiv de mandrie ca e matura pentru varsta ei? E un motiv de tristete as spune eu, ca o sa aiba timp sa fie matura mai incolo dar anii astia de liceean ne-matur si copilaros nu o sa ii mai iei inapoi niciodata!Niciodata! Sa faci sex mai repede, sa lucrezi cat mai repede,sa ai o gandire matura, sa ai relatie serioasa cat mai repede, sa ai masina cat mai repede, totul mult mai repede. DAr de ce? Nu o sa ai timp zeci de ani sa faci sex? nu o sa ai timp zeci de ani sa lucrezi si sa fii angajat? nu o sa ai zeci de ani sa conduci ce masina vrei si iti poti permite? Nu o sa fii casatorit zeci de ani?Ca om adult, cam faci aceleasi lucruri pe parcursul a multor, multor ani. Doar in primii 20 de ani de viata, poti sa faci lucruri atat de diferite, poti sa ai atatea etape diferite si noi ne incapatanam sa pierdem ce poate sa fie mai frumos. Parerea mea e ca suntem niste mari prosti! (spun suntem, pentru ca si eu am avut greselile mele in acest sens).Avem mereu impresia ca doar atunci cand o sa fim "oameni mari" o sa ne putem cu adevarat bucura de viata si o sa fim completi, si e total gresit. Omul matur nu duce viata asta roz pe care noi ne-o cream in cap, omul matur are suferinte, are greutati si mai ales! mai ales! are BLAZARI, are idealuri ingropate, are plictis, are sentimentul ca viata trece pe langa el pentru ca toate zilele sunt la fel (si asta nu o spun din experienta proprie,ci dupa ce m-am uitat in jur, eu nu sunt inca MATURA, eu am inca vise naive, nu m-am lovit inca de viata, inca strig dupa mama pentru diferite chestii). Si toti ne impingem bulbuc sa ajungem aici....ce prostie!
Si eu faceam la 14 ani petrecere in pijamale ca si Ana Geoana,cu Noemi si Alecsis si Silvia, dar nici nu ne gandeam sa ne facem poze sexy in pijamale sau cine stie ce alte kkturi. Ne facea mama lui Noemi clatite cu ciuperci si ne uitam la un film, povesteam, radeam, ne imaginam cum o sa fim noi cand o sa fim mari (observati nuanta, noi ne imaginam ,ele deja se transforma in asta). Sau ne uitam la filme de groaza(SCREAM) si beam lapte dupa sa ne calmam si mergeam toate in lant la baie, de frica!
Sa nu mai spun ca nici la 16-17 ani nu eram mai breaza, high-lighturile saptamanii erau "intalnirile" la ceai cu Victor in Frog :P. Dar nu imi pare rau, am avut o copilarie si o adolescenta atat de frumoasa, cu momente asa de superbe ca nu le-as da pe amintirile nimanui! NIMANUI!
Si nu poti sa spui ca eu sunt cine stie ce babeta, ca abia fac 23 in fix o saptamana!
Pana la urma, fiecare cu viata lui si generatia lui, dar e pacat ca ne incapatanam sa ajungem mai repede intr-o destinatie care nu pleaca niciunde si unde o sa salasluim mult de acum inainte. Scurtam drumul sau il facem in mare viteza si nu ne bucuram de el, ca sa ajungem la destinatie si sa ce? sa ce? Sa nimic.