2009 pe scurt

Am pus piciorul in 9 tari si 36 de orase.
Am inotat in 4 mari in 3 anotimpuri diferite.
Am dormit pentru prima oara intr-un cort.
Am facut baie in mare noaptea, dezbracata.
Am vazut, cu ochii incetosati de alcool, un show erotic live.
Am facut dedicatii prietenilor mei intr-un club de manele.
Am supravietuit unor cazaturi extreme, atat pe scarile unor cluburi cat si pe tren.
Am vazut delfini inotand in mare.
Am tinut pentru prima data un bebelus in brate.
Am dezvoltat o adevarata obsesie pentru Japonia in timpul verii.
Am facut cunostinta cu Sljivovica. 

Am zugravit si am gradinarit.
Am petrecut seri pe care nu mi le amintesc cu Flavia si Anda.
Am facut snorkeling.
Am renuntat la persoanele ce ma plictiseau.
Am semanat porumb cu Andre, Silvi si Giulan.
Am mers cu bicicleta din Leiden pana la mare.
Am cules cirese din 6 pomi, doua din recolte au fost cu adevarat exceptionale. :))
Am vazut Alpii de sus.
Am cunoscut 3 resiteni sexy :)
Am vazut Maybach-ul lui Gigi, cu Gigi in dotare, in centrul Bruxelles-ului.
Am terminat facultatea si am inceput masterul.
Am dansat prea mult, am baut prea mult, am dormit prea putin, am invatat, am plans cand nu trebuia, am ras cu lacrimi, mi-am iubit prietenii si bunicii, mi-a fost dor de mama, m-am suparat fara vreun motiv anume, nu m-am mai luat asa in serios, am realizat ca nu trebuie sa dovedesc nimanui nimic, am facut ce am vrut cu cine am vrut, mi-am dat seama ca unii oameni merita, mi-am dat seama ca eu merit.

Intampin urmatorul an fara planuri, dorinte si sperante. Il voi lua asa cum este, si voi incerca, la fel ca si pana acum, sa fiu sincera cu mine si sa fiu tot ce pot fi.

Pentru cei care au petrecut anul cu mine, feel free to add :)

Casual conversation cu bunica-mea :)

Mai Flavia, ce frumos ti-o pigluit bunica-tu asta, si uite acum, parca-i din fundu lu' Martuica! De ce il folomocesti asa??

What?

I-am facut la tati blog.intrati!!!!!!

Tata e cel mai tare fotograf din lume!
Face pozele cele mai frumoase din univers!
A castigat multe concursuri internationale pentru amatori si a castigat si un premiu de la National Geographic!!!!!!!
I-am facut blog sa puna pozele. I l-am facut mai de mult dar nu a inteles el cum sta treaba asa ca a trebuit sa vin acasa sa ii arat!
Acum are blog functional!
VA INVIT LA EL PE BLOG!!! O sa va placa, jur!

Va dau doua poze, sa vedeti ce pierdeti daca nu intrati :P:P:P:P

Timisoara '89

Acum 20 de ani incepea revolutia la Timisoara.
Aveam 2 ani si dormeam pe jos pentru ca stateam cu strabunica noastra la parter si lui mami ii era frica sa nu cumva sa se traga.
Imi pare rau ca nu sunt acasa, acum!
Dumnezeu sa ii odihneasca pe martirii de la Timisoara si din toata tara! Eu inca sper ca a meritat sacrificiul lor!

anul trecut scriam despre revolutie aici:
http://gemenelevitrege.blogspot.com/2008/12/nu-plecam-acasa-mortii-nu-ne-lasa.html

Fetele zapezii aka am auzit ca in RO ninge!!!

Tata se uita in fiecare zi la prognoza meteo. Cum vine iarna, face calcule, urmareste miscari de curenti si estimeaza cand o sa ninga prima data. Cand ora se apropie, sta la geam si se uita afara pana apare NINSOAREA! cateodata, cand intarzie, tipa prin casa, vino ninsoareo, vinooooo! :P
Asa ca nu va mirati ca eu si Silvia iubim zapada de mici, la nebunie!
Cand eram mici,mici ne dadeam cu sania zi lumina, la Orsova strazile se transformau in partii iarna. rar am vazut vreo masina care sau urce panta de la Maia. In schimb, zeci de copii urcam panta cu sania trasa de o funie dupa noi! cand ajungeam sus imbujorati, ne asteptam randul, ne puneam pe sanie si zburam pe zapada pana jos, aproape de Dunare. Eu si Silvia aveam o sanie mare, mare, portocalie, din lemn masiv, iubeam sania aia la nebunie! Aveam si ceva saniute mai mici dar astea le foloseam doar in cazuri extreme...in rest, iarna insemna Andreea si Silvia pe sania portocalie. Cand vream sport extrem, faceam bob cu baietii, ei se puneau pe burta pe sanie, isi prindeau picioarele in sania noastra si de alte saniute de fete si goneau la vale! Toti eram acolo, de dimineata pana seara, aceeasi panta pe care o faci pe jos in 2 minute...sus, jos...sus,jos... si nimic nu era mai distractiv. Ude la picioare, ajungeam seara la Mima, primeam ceaiul sa ne incalzim si cearta de rigoare (stati toata ziua in frig, ude la picioare! o sa va raciti!!!) si stateam obosite cu spatele pe teracota si cu gandul la a doua zi de sanie. Ne uitam la Sandy Bell si dupa tata ne ducea la Maia, tot pe sanie, flueirand refrenul de la Sandy Bell.
Prima oara am pus schiurile in picioare la Semenic, pe partia mica. Primele lectii profesioniste au fost in Slovenia, la Bled unde monitorul nostru ne-a urcat pe partia cea mai grea si a zis, well, let's do this.Aveam un costum de schi intreg, portocaliu aprins! cand vad pozele ma oripilez si acum! Silvia avea unul mai fain, colorat :)
Dupa au urmat excursiile de schii la Straja, unde am avansat, an de an, de la incepatoare la avansate si profesioniste care sareau mini-trambuline cu baietii si isi bateau joc de paltonarii care apareau la straja si se dadeau cu punga.
Apoi excursiile in Austria. Tata, Apfel Strudel, partii divine, serile la Viena cu mama. Rar se intoarce tata de la schi fara coaste rupte sau dislocate sau ceva.
Apoi a venit era de la Muntele Mic. Nu conta daca stateam la cabana militara cu prietenii sau cu tata la cabana lui Sorin, importanta era ca partia sa fie fara gheata si seara sa fie cald in camera.
Eu si Silvia suntem total diferite la schi.Daca nu va dati seama care e care in costumul de schi, pe partie sigur realizati.Mie imi place viteza, de pe o parte pe alta, rapid, fara cristiane largi, ma fac mica-mica (mai mica decat sunt, can you imagine???) si ma las in plata muntelui. Imi place sa imi lacrimeze ochii de la viteza, sa simt cum imi furnica picioarele si cum imi sunt incordati muschii, schiorii de pe partie sunt puncte ce trebuie intrecute si tot asa.totul e viteza, agresivitate,vant puternic,stres si adrenalina, Nu sunt nebuna, stiind ca imi place viteza, fac cel putin o oprire pe partie ca sa pot sa ma simt in siguranta. Silvia in schimb face totul ca la carte, fiecare cristiana e parca facuta pentru o poza, fiecare miscare pana la capat,fara graba, duios si corect ca o melodie ce curge lin. Nu schiaza incet, dar nu isi propune sa schieze cu viteza. Zoli (unchiul nostru, alt mare pasionat de schi)mereu spune: Andreea tu schiezi foarte repede dar Silvia schiaza elegant!
Imi place sa ma misc ca un urs cu marele costum pe mine, cu claparii in picioare, imi place sa intru imbujorata intr-o cabana si sa astept o supa calda, un ceai cald sau un cascaval pane.
Iubesc muntele, iubesc ca am schimbat mereu muntele sau compania dar Silvia a fost mereu cu mine, o iubesc pe Silvia!
Vreau sa merg la munte! Abia astept sa merg la munte! Trebuie sa merg la munte!
Cum spunea un mare om: SA II DAM GAZ!!!!! :):):):):)

30.000 de trupe

vor fi trimise in Afganistan. Decizia lui Obama (daca ar fi fost decizia lui Bush cel mic, toata lumea ar fi fost scandalizata - asa, inghitim in sec). Nu e o stire noua, s-a hotarat acum vreo saptamana. M-ar bucura insa daca artileria grea folosita ar arata asa

De ce rap-ul romanesc este mai inteligent decat rap-ul american

Blogul acesta promoveaza limbajul necorespunzator si jignitor :)

Hai sa vorbim despre ce VREAU eu

Sa vorbim despre asta pentru ca nu o data mi s-a reprosat ca nu fac asta suficient de clar. Sa vorbim despre dorintele mele in ce priveste viata in general, oamenii ce ma inconjoara si insasi persoana mea. Sa spunem lucrurilor pe nume fara sa folosim injurii, onomatopee sau un limbaj argotic.


Vreau persoane reale, adevarate, fara artificii sau falsitati. Vreau oameni care sunt interesanti fara sa se chinuie, care nu trebuie sa cada intr-o extrema sau alta doar pentru a impresiona. Vreau oameni care au taria de caracter necesara pentru a recunoascte ca nu sunt perfecti si ca au facut, fac si vor face greseli tot restul vietii. Vreau oameni stabili emotional, chiar daca social lasa de dorit. Vreau oameni care sa ma intrige fara sa foloseasca tactici desuete. Vreau oameni care sa ma faca sa fierb in suc propriu fara sa fie cruzi cu mine. Vreau oameni care sa ma aprecieze la adevarata valoare si care sa nu fie intimidati de asta. Vreau oameni care iau decizii mature daca se lauda ca sunt adulti. Vreau oameni care imi pot spune in fata orice - fie ca ma urasc, ca ma considera penibila (sa fim sinceri, chiar nu e cazul), urata, rea sau insuportabila. Vreau sa stiu cu ce am de-a face. Si da, astea sunt standarde pe care le impun familiei, prietenilor (bine Andreea, Silvia si Raisa si-au castigat dreptul la cateva exceptii), cat si barbatilor din viata mea.

De altfel, vi se pare ca exceptionalele de noi meritam anything less?

Watch at your own risk!

Colegii mei tocmai mi-au aratat melodia asta si nu am putut sa va lipsesc de asa o capodopera!!!!!!!

I decided to make it work for me, not against me

Ce am:
Hypochondriasis (or hypochondria, often referred to as health phobia) refers to an excessive preoccupation or worry about having a serious illness. Often, hypochondria persists even after a physician has evaluated a person and reassured them that their concerns about symptoms do not have an underlying medical basis or, if there is a medical illness, the concerns are far in excess of what is appropriate for the level of disease. Many people suffering from this disorder focus on a particular symptom as the catalyst of their worrying, such as gastro-intestinal problems, palpitations, or muscle fatigue.

Ce faceam pana acum:
Nu dormeam noptile de frica sa nu mor in somn de diferite boli imaginare sau adormeam plangand. Cand eram mai mica o terorizam pe mama cu intrebari si in fiecare seara tipam sa vina in camera: Mamaaaa!Mamaaaa! pana mama nu venea si imi spunea: Andreea taci si culca-te ca esti proasta! nu adormeam. Pe masura ce am crescut am inceput sa imi terorizez si prietenii cu asta. Stiu ca fostul meu prieten isi batea joc de mine si spunea ca sunt o eroina ca am avut atatea boli si nu am murit. Si mai stiu ca mama nu ma mai duce la niciun doctor pentru analize ca nu mai vrea sa se faca de ras. Si despre episodul cand eram beata la mare nici nu vreau sa imi amintesc! Cateodata stiu si eu ca sunt exagerata si cu gandul asta incerc sa ma calmez, dar cateodata intru in asa o transa ca incep sa plang si sa am palpitatii de frica si cred ca adorm doar din cauza ca sunt exhausted - adica black out de la atata plans si frica.
Ma rog, ideea ca degeaba sunt ipohondra daca nu am grija de mine. Degeaba mi frica de cancer la gat daca fumez. Degeaba mi frica de ulcer daca tot beau si fumez.
Asa ca gata!
Punctul Zero:
Aseara colega de camera mi-a zis ca parca arat cam palida. Like sick or something! Va imaginati ce a produs chestia asta in mine! Ce frica, ce procese, ce isterie. Si am zis gata! Imi bag picioarele! Ultima tigara! No more coffee, no more Coca Cola, no more crisps and other shit. La faza cu alcoolul nu ma bag sa zic no more alcohol ever ca stiu ca nu o sa imi iasa. si in plus nu e ca si cum beau zilnic asa ca suntem (eu si cu ipohondria) relativ ok cu asta.

Ce voi face de acum:
Asa ca de astazi nu mai fumez!!!!!!!!!!!
Si pe langa asta, timp de o saptamana-doua am hotarat sa urmez o dieta pentru bolnavii de ulcer, ca sa imi dreg stomacul ca simt ca ma cam roade.

Si asa scot eu din ipohondrie ceva bun!

Si acum va las sa radeti de mine:
Goodman Ace: "The best cure for hypochondria is to forget about your body and get interested in someone else's."

Caskie Stinnett: "The trouble with being a hypochondriac these days is that antibiotics have cured all the good diseases."

Mason Cooley: "All the powers of imagination combine in hypochondria."

Unattributed: The hypochondriac's epitaph: "NOW will you believe me?"

Unattributed: Hypochondria is the one disease I have not got.

Unattributed: "Doctor to patient: I have good news and bad news. The good news is that you are not a hypochondriac."

Jerome Groopman: "Some people believe that physicians dislike hypochondriacs so much because it is a sort of mirror to their own compartmentalized fears."

Ramasitele verzelor de Bruxelles

Weekendul asta, the two lovers

Gotta Love Them!

silvia mi-a adus o felicitare dinasta care vorbeste din State cu I Love You! E superba! Hoops and Yoyo sunt perfecti! Perfecti! Si pentru ca avem examene, eu si colegele mele facem tot felul de kkturi ca sa ne destindem. Privit la Hoops and Yoyo pentru o ora intreaga e una dintre ele!
Mai jos cateva exemple inclusiv asta pe care am primit-o de la Silvia. Doar ca e o versiune mai lunga asta de pe net. Silvia doar imi spune Te iubesc nu ma si invita on a date:P





http://www.youtube.com/watch?v=lfWGpg3dbGs&feature=PlayList&p=16FCE5D1606FE275&index=15

As putea fi fericita

Anda m-a acuzat ca sunt prea tacuta de cateva saptamani. Sunt sigura ca si Andreea mi-ar arunca priviri dezaprobatoare  daca ar fi langa mine acum. Adevarul este ca nu am scris de atata amar de vreme pentru ca nu prea am avut despre ce. Simt ca sunt prinsa intr-un fel de time capsule. Nu imi dau seama daca timpul trece prea repede sau in reluare. Am stat sa ma gandesc de ce ma simt asa ciudat, si mi-am dat seama imediat: pentru ca nu sunt fericita. Nu, nu vreau sa spun ca sunt trista, nefericita. Dar imi lipsesc ... imi lipsesc acele momente pe care nu le poti defini, care nu tin de ce faci si de unde te afli, ci de senzatia pe care o ai cand faci acel ceva.
Simt, de exemplu, fericirea inundandu-mi toti porii cand ies din casa in ziua aia, nu stiu care exact, cand totul miroase a primavara si toata lumea pare perfecta.
Sunt fericita in zilele dinainte sau dupa Craciun, cand ma duc cu bunicii la sat. Din momentul in care ies din masina simt mirosul de lemn ars si de zapada (sau mocirla in ultimii ani) imi dau seama ca bucuria bate la usa. Si asta chiar daca in fiecare an zilele petrecute de sarbatori la sat sunt exact la fel. Imediat cum ajung sunt intampinata de tanti Liza, care ma pune la curent cu toate subiectele fierbinti care circula prin sat (femeia asta si-a ratat cariera de paparazzi!). Apoi urmeaza vesnica cearta dintre bunici, fiecare acuzandu-l pe celalalt ca a uitat (din nou!) prajitura la Timisoara si acum sigur se strica, doar am lasat-o afara din frigider! Dupa ce incerc -in van- sa ii impac, ies din casa si primul om pe care il intalnesc este Ciobi (da, am si astfel de cunostinte, si da, Ciobi is short for Ciobanu) care imi povesteste ultimele lui aventuri de furat din Italia.
Dar cea mai fericita sunt in prima dimineata dupa ce ma intorc acasa, de oriunde, in momentul in care deschid ochii si vad camera mea si casa de vis-a-vis vopsita intr-un galben ingrozitor. Este cel mai fericit moment pentru ca, pentru cateva secunde, am impresia ca totul este bine, ca lucrurile au ramas la fel ca acum zece ani. In acele momente am impresia ca niciodata nu am plecat de acasa, ca nu locuiesc singura, ca nu trebuie sa ma lovesc de oameni rai sau nepasatori zi de zi, ca orice ar fi cineva ma va apara. In acele momente ma simt iubita. Ma simt iubita de o familie nestirbita de probleme si tragedii, de prieteni cu care ma pot intalni oricand.
Sunt fericita cand intind mana si prind instinctiv telecomanda (care imi scapa fara exceptie pe jos) si primul lucru pe care il vad la televizor e un film pe care l-am vazut deja de zeci de ori pe Hallmark.
Sunt fericita cand bunica-miu ma intampina cu tipicul "ti-e foame?" si cand bunica-mea, in timp ce ma consulta cu privire la ce rochie sa poarte la nu-stiu-ce intalnire, imi spune "vai ce ma enervezi, proasta si antipatica ce esti!"
Sunt fericita cand merg sa imi tai o felie de paine si bunica-miu imi ia grijuliu cutitul din mana pentru ca "nu te descurci tu" sau cand, in aceeasi situatie, bunica-mea ma critica din cauza ca mananc prea multa paine.
Sunt fericita cand Andreea ma trezeste la ora 10 dimineata din cel mai minunat somn tipand ca are hepatita sau cine stie ce boala rara, iar eu, in semi coma trebuie sa ii explic ca groaznicele simptome sunt imaginare.
Sunt fericita cand Silvia ma suna fix cand imi fac dus si ma anunta ca in 5 minute trebuie sa cobor ca sa mergem sa ne plimbam cu masina si eu aproape imi rup gatul incercand sa imi usuc parul si sa ma imbrac in acelasi timp.
Sunt fericita si cand monitorul meu din 1998 (da, chiar am asa ceva!) scoate niste sunete extrem de dubioase si imi planuiesc reactia in cazul in care imi va exploda in fata si ma va orbi.
Sunt fericita cand merg in Unirii iarna (adica in Spirit, Grado sau Irish-ul de langa tribunal - pentru fani) si beau prima ciocolata calda in timp ce imi lacrimeaza ochii de la prea mult fum si prea putina  ventilatie.
Sunt fericita si in prima zi cand e suficient de frig incat sa imi inghete nasul si degetele si cand ajung acasa si ma afund in plapuma si perne (in timp ce ma indop cu chipsuri, probabil).
Sunt fericita in dimineata dupa o intoxicare crancena cu CH3CH2OH, chiar daca stiu ca fericirea se datoreaza in principal faptului ca nu mai stiu nici jumatate din lucrurile pe care le-am facut. Sunt fericita si 24 de ore mai tarziu, cand adun toate informatiile si le pun cap la cap, pentru ca eu oricum sunt superba si nu gresesc niciodata.
De asta cred ca sunt asa ofilita de vrei luna. Nu sunt trista, sunt amortita. Chiar daca ma distrez (in principal batandu-mi joc de dobitoci) si am un program destul de aglomerat, imi lipsesc astfel de momente, in care ma simt asa fericita incat as putea trece Canalul Manecii inot.

Un weekend frumos in poze

A fost Leids Ontzet weekendul asta. Adica a fost The Relief of Leiden,sarbatorirea momentului in care orasul a scapat de spanioli acum sute de ani. Olandezii se pare ca stiu cum sa party. Oameni de toate varstele pe strazi, mancare, bere peste tot, muzica, concerte si Luna Park. Orasul s-a transformat complet pentru 2 zile (vineri si sambata).





Vineri, dis de dimineata (adica la ora 12, cand m-am trezit) am plecat direct la gara ca sa o racolez pe o prietena veche care a venit sa ma viziteze din Rotterdam. Am intarziat putin la gara pentru ca a trebuit sa fac slalom printre standuri cu vata de zahar, gogosi, Vietnamese Loempia (delicious!!!!!!), frikandele si frits. Oricine ma cunoaste cat de putin stie ca mie imi este greu sa fiu rapida cand vine vorba de chestii divine de mancat:))) ma mir ca nu am picat de pe bicicleta de cateva ori:P
Ajunsa la gara am fost de doua ori bucuroasa, nu doar pentru ca o vad pe Madi ci si pentru ca mi-a adus un superb buchet de trandafiri. Tineam buchetul ala in mana ca pe aur, chiar daca trebuia sa imi duc si bicicleta nu am lasat-o pe Madi sa mai ia buchetul inapoi! Era al meu, my precious, divin si frumos si eu vream sa merg cu el in mana (Sick!). Here you have the beauty, trei zile mai tarziu:

Vantul si ploaia ne-ar fi putut incomoda putin dar am avut atatea sa ne povestim incat pentru moment am si uitat de ea. Mi-am reamintit ca imi este extrem de frig cand mi-am aprins o tigara si am realizat ca mana imi tremura foarte tare si nu pot sa o controlez deloc!:)
Seara am avut placerea de a fi invitata la o cina gatita de un francez (divin el, divina mancarea!) unde ne-am simtit foarte, foarte bine. Am discutat cu francezul si cu prietenii lui si despre fotbal si F.C. Timisoara dar si despre Tony Blair si posibilitatea ca el sa ajunga presedintele UE, si despre utilitatea referendumului din Irlanda si despre schizofrenie si tot asa.M-a bucurat diversitatea de subiecte pe care am putut sa o discut cu oamenii de la cina. Desi unul isi facea PhD-ul in schizofrenie si altul in farmacologie si tot asa, deci nu aveau nicio legatura cu lumea politica, toti stiau sa aiba o conversatie despre asa ceva. DAca intrebi un student la Poli ce e Tratatul de la Lisabona nu stie sa iti spuna, aproape sigur. Ma rog, ideea este ca te simti bine inconjurata de astfel de oameni, simti ca tu cresti ca om, ca ai de la cine si ce invata.
Dupa cina am plecat toti sa bem( da fac si asta, nu au discutii intelectuale all day long) si sa dansam la una din scenele amplasate peste tot in oras. Le-am racolat si pe fetele mele de la curs si off we went. Olandezii nu au jena, cand vor sa se usureze apai se usureaza. Mai ales daca au baut o cantitate destul de mare de alcool si mai ales daca nu au cum sa ajunga la o buda normala ( datorita sutelor de oameni care erau pe strazi la ora aia). Si ce fac baietii atunci? Fac asta:


Nu este baiatul din imagine un caz izolat, prietenele mele (colege vreau sa spun, Flavia:P) deja erau oripilate, cum intorceau capul spre canal cum vedeau vreo doua, you know what i mean:)
Na si imaginati-va voi ca in apa asta in care jumate era apa din canal si jumate era urina by now un brav olandez a sarit ca sa ii salveze telefonul unui prieten.O sa spuneti YEEEKKK, mai ales fetele. DAr eu zic sa nu spuneti hop pana nu sariti gardul. Uitati-va la poza prima oara si la cum arata baiatul.


It isn't so yek anymore, right? :))) Noi fetele trebuie sa recunosc ca am ramas putin hipnotizate, spre disperarea baietor care erau cu noi:P
Intr-un loc cat Piata Unirii sa spunem erau amplasate 3 scene. DAca te mutai de pe barca 5 pasi mai incolo (literally) auzeau techno si daca te mutai 3 pasi in cealalta parte auzeai oldies but goldies. Noi am inclinat spre techno si am dansat pierduti in noapte pana dimineata! ERRRRRRRRRR! Wrong! nu pana dimineata, doar pana la ora doua pentru ca olandezii sunt nebuni, la 2 totul se inchide! WTF?? am plecat toti dezamagiti spre casa.Eu si colega de apartament, datorita nivelului de alcool ridicat in sange, nu vream sa incheiem seara asa repede asa ca am continuat cu un fun photo session care avea ca scop prezentarea casei noastre. Cateva poze,majoritatea doar cu mine insa, nu stiu daca ea vrea sa aiba embarrasing pictures pe net:):








Nu am dormit decat 3 ore pentru ca la 6:45 trebuia sa fim in fata primariei pentru celebrarea oficiala a orasului. Ce impresionant. Oameni de toate varstele s-au trezit de dimineata sa cante imnul Olandei, imnul orasului si cantece de vitejie alaturi de primar, ca sa sarbatoreasca The Relief of Leiden. Mie la astfel de manifestari imi vine sa plang, bine ca a trebuit sa ma ocup de chestii organizatorice( fac parte din organizatia care i-a adus pe tinerii straini la festivitati) ca altfel ma faceam de ras :) Intrati pe blogul meu cu muzica aici ca sa ascultati imnul Olandei, e divin! Divin!:) mie imi aminteste de lansarile lui tata de nave si de momentul cand am nasit o nava olandeza si nu am reusit sa sparg sticla de sampanie!!! (embarrasing moment, o sa va povestesc despre el o data).
Dupa cantece si parada lumea merge sa manance hering cu paine. Doamne ce chestie scarboasa. Heringul era crud, il iei de coada ridici mana sus si il bagi pe tot in gura. Nimic mai scarbos, de ce nu aveau paine cu Nutella ca traditie??? De ce????:) Pacat ca nu am inca pozele cu mine scarbita in timp ce gust asa ceva sa vedeti despre ce vorbesc.
Alta idee la fel de proasta ca si gustarea pestelui crud a fost sa ma dau pe o chestie dinaia de luna park. 1 -am simtit ca lesin de cateva ori; 2- mi-a picat telefonul si mi s-a futut complet(bine ca era ala vechi), 3 - am tipat pana am ragusit; 4 - a tinut mult mai mult decat mi-as fi dorit si deja imi era frica sa mai si respir!
Seara s-a incheiat cu cele mai frumoase artificii pe care le-am vazut in viata mea! Putine lucruri pot uimi si pot provoca asa stari frumoase ca artificile, spun eu. Cand se uita la artificii, oamenii, de orice varsta, re-devin copii.
Astazi m-am sculat la 2 dupa-amiaza, la 5 cand am plecat la un amic pentru cina doar gramezile imense de gunoi de pe drum mai aminteau de nebunia ce s-a desfasurat in weekend.
Frumos!Mai vreau!
Va las , ma duc in pat sa incerc sa ma culc. Fara succes cred, in cateva ore trebuie sa merg la aeroport ca sa le iau pe mama si Silvi! Cine poate sa doarma cand ii bate fericirea la usa??????????????

So....this is the economics class, right?

Priviti cum a decurs ora noastra de economie ieri. Tin sa precizez , pt cei care nu stiu ca eu momentan sunt in Leiden, Olanda unde fac un master inter-disciplinar in European Union Studies. Am colegi cu backgrounduri total diferite, de la lingvistics la law si de la political sciences la business administration( adica eu).
Proful de economie este o figura. Il ador, e geeky si dragut, mananca economie pe paine dar este atat de dezordonat in explicatii si in desenarea grafurilor ca nu mai intelege nimeni nimic din ce vrea sa zica.
Priviti cursul de ieri in cateva poze.:) Se vorbea despre preferential trade agreements (PTAs) si ce efect au asupra pretului pietei (in tara importatoare, in tara exportatoare cu care are PTA si in tarile cu care nu are PTAs dar cu care still trades).

Dupa prima ora:

Cei care au un background in economie (in categoria asta ma aflu eu asa ca poza este dupa notiele mele:



Cei care nu au un background in economie( aici am facut o poza dupa notitele unui coleg cu care ma inteleg foarte bine, din Cipru):



















Dupa prima ora, la o tigara, colegul meu si toti cei in situatia lui, s-au plans de mama focului. Noi cei care intelegeam ceva incercam sa le explicam.
Tigara se termina si incepe a doua ora de curs.



Dupa a doua ora de curs:

....si cei cu background in ecomonie au cedat printre care si eu, of course, dovada o aveti aici) :




Alternativa??? Pentru mine none, pentru Vasilis insa a existat una: Scrie in limba ta franturile pe care le intelegi din lectie:

Remus Cernea si campania sa. Is this what we need?

Desi sunt constienta ca nu tot posturi politice si serioase vreti de la mine (pentru asta poate cititi o carte sau urmariti un talk-show) si ca asta cam aveti in ultima vreme de la mine, o sa va rog inca o data sa cititi ce am de spus. Am increderea ca cei care ne citesc(pe mine si pe Flavia) au capacitatea mentala sa inteleaga ca in apropierea alegerilor prezidentiale trebuie sa ne intoarcem atentia si spre lumea politica( daca in general nu suntem interesati de acest subiect) si sa analizam diferitele variante chiar daca pare inutil la prima vedere.
In primul rand daca nu ati auzit cine este Remus Cernea cititi aici. Pentru cei care sunt prea lenesi sa citeasca pagina lui, o sa va fac eu un mic rezumat pentru ca nu vreau sa va pierd inca de la inceputul postului: Remus Cernea e un tanar care e ca noi toti dezamagit de clasa politica. Spre deosebire de noi, el a hotarat sa ia haturile in maini si sa candideze la presedentie pentru a face un statement.Nu are sanse sa castige si sunt sigura ca si el stie asta dar gestul in sine este laudabil. Are idei pertinente, indeamna populatia sa gandeasca critic si sa se mobilizeze impotriva clasei politice actuale care trebuie sa recunoastem toti nu a facut de cat sa ne dezamageasca pana acum. Numai de bine pana aici. De fapt citind parerile lui pe pagina sa personala trebuie sa recunosc ca ma cucerise. Dar m-a informat Bloodie pe blogul Andrei ca a amenintat ca isi da foc in fata TVR-ului am inceput sa il vad cu un ochi mai critic (exact ceea ce ne indeamna el sa facem, exact ce am fost de acord ca trebuie facut, si exact ce eu din pacate nu am facut in cazul lui!)M-am pus si am cautat articole despre el si actiunile lui si ce sa vezi, ameninta ca isi da foc (ok a dat foc unui carton cu fata lui pana la urma, aprecizez ca nu lui dar tot mi se pare exagerat), invita oamenii sa arunce cu rosii in cartoane cu pozele candidatilor la prezidentiale si mai nou ii invita sa ii traga in teapa pe aceeasi candidati (aici iarasi trebuie sa punctez un plus, s-a pus si pe el printre candidati:). Mi-am revizuit atitudinea, i-am urmat sfatul si am incercat sa privesc critic actiunea lui. La ce concluzii am ajuns citit mai jos.
De ce nu sunt de acord cu astfel de manifestari?
In primul rand pentru ca mie NU mi se pare ca scopul scuza intotdeauna mijloacele. Adica nu mi se pare ca trebuie sa apelezi la trucuri ieftine de gen dat foc in fata prefecturii/primariei/guvernului/ TVRului ca sa iti faci mesajul auzit. Cu ce esti atunci mai bun decat cei care folosesc mesaje populiste pentru a-si atinge scopul. Daca ai niste propuneri decente si niste argumente pertinente de ce sa le intinezi cu manifestari care nu sunt nici pe departe pertinente. Cu astfel de manifestari nu faci decat sa ii indepartezi pe unii dintre oamenii rationali care iti sustineau mesajul in incercarea de a ii castiga pe cei care urmaresc si doresc senzationalul. Inteleg ca a fost o forma de protest fata de televiziunile care nu iau oamenii pertinenti in seama daca nu au bani sau ceva senzational de aratat dar nu mi se pare normal sa faci asta coborandu-te la nivelul lor. Adica tu protestezi impotriva faptului ca televiziunile cer bani sau senzational dandu-le ceva senzational de aratat la public. Stiti cum se spune, daca te bagi in cocina te mananca porcii.
In al doilea rand si poate cel mai important pentru mine este ca tocmai prin astfel de mijloace nu numai ca nu si-a atins scopul dar s-a indepartat de el. De ce spun asta?
Pai sa vedem ce spune el in declaratia sa:"Pentru că o campanie electorală trebuie să fie mai puţin un prilej de seducţie şi de gâdilare a orgoliilor alegătorilor şi mai curând un moment de reflecţie, bilanţ şi analiză. O democraţie este viabilă numai dacă alegătorii sunt educaţi pentru a discerne între argumente şi sofisme, între rezonabil şi demagogie, între cauze democratice şi tendinţe autoritariste. " Frumos spus! Foarte frumos, sunt 100% de acord cu el. Deci el vrea sa ne arate ca intr-o campanie electorala trebuie sa avem timp pentru reflectie, bilant si analiza. Cand sa faca asta sustinatorii lui Remus Cernea? Cand dau cu rosii in pozele candidatilor sau cand ii trag in teapa la figurat? In timp ce arunca o rosie sa se gandeasca la ideologiile diferitor partide si in timp ce il "trage in teapa" pe Basescu sa reflecteze asupra viitorului si asupra unor "politici eficiente si ample de dezvoltare"? Exagerez, dar sper ca ati inteles ca ceea ce vreau sa spun este ca NU prin astfel de manifestari incurajezi la reflexie si analiza. Poate o sa spuneti ca o face pentru a atrage atentia ca mai apoi sa isi faca mesajul auzit. DAr cui atrage atentia?!!? Atrage atentia targetului corect? Atrage atentia celor care chiar ii inteleg mesajul? Parerea mea este ca nu!Oamenii pe care Remus trebuie sa ii atinga nu sunt oameni care arunca cu rosii si trag in teapa si nu sunt oameni care sa considere o amenintare de genul imi dau foc o metoda de urmat (eu zic ca nici macar o metoda necesara nu era). Cel putin eu va spun sigur ca nu m-as duce sa arunc cu rosii in Geoana sau in Oprescu (fie ei si din carton) desi nu ii plac deloc, desi vreau sa fac ceva pentru ca Romania sa iasa din impasul in care este si ma consider cat de cat in masura sa ii inteleg mesajul.All in all, eu cred cu tarie ca nu astia sunt pasii de urmat ca Remus Ciobanu sa realizeze ce afirma ca vrea sa realizeze.
La o mai amanuntita lectura a textului sau am gasit asta:oamenii "să fie conştienţi că există şi opţiunea de a nu vota." Nu cred ca aceasta idee isi avea locul in manifestul sau. Nu cred ca prin ne-participarea la vot putem sa scoatem tara la liman. Intr-o tara in care si asa lumea nu prea merge la vot, intr-o tara in care Vadim si Becali merg in Parlamentul European pentru ca lumea decenta a lasat locul celor indobitociti de alde Vadim sa voteze si sa decida pentru ei, nu cred ca indemnul de a nu vota este o tactica buna. Inteleg intr-un fel dezamagirea unora (gen Flavia) care nu merg la vot pentru ca simt ca nu au pe cine alege dar nu gasesc indemnul de a nu vota ceva normal. Tu indemni la participare activa si la educatie in spiritul democratiei si in acelasi timp anunti electoratul ca si ne-participarea la votare este o alegere. Mie mi se pare ca nu este o alegere. Eu cred inca in dreptul si pana la urma obligatia civica si morala de a vota. Sa nu uitam ca daca nu votezi, lasi votul tau pe mana unor PSDisti sau pe mana altor partide sa iti fraudeze votul!
Cu toate hibele in programul si in actiunea lui Remus Cernea trebuie insa sa spun ca il sustin intr-o oarecare masura.Nu cred ca a actionat corect in unele privinte, nu cred ca are cea mai buna strategie, dar simt totusi ca este un pas inainte. FAptul ca eu scriu despre asta acum, faptul ca eu discut despre asta cu prietenii, familia si cunostiintele mele si faptul ca voi cititi acum despre el si poate o sa ii cititi manifestul cred ca este deja un mic inceput. Poate la viitoarele alegeri prezidentiale o sa avem un alt candidat care sa ii urmeze intr-un fel exemplul dar sa si invete din greselile lui (cine stie poate chiar Remus Cernea, putin schimbat insa:) care sa ne dea pe spate si sa ne convinga ca mai avem o sansa si care cine stie, poate chiar sa castige. si mai ales care sa nu ne insele asteptarile, ca toti dinaintea lui(aici ma gandesc in special la Emil Constantinescu, nu stiu de ce el imi vine in minte mereu cand ma gandesc la un om care promitea extrem de mult si care a dezamagit).
Nu va indemn sa strangeti semnaturi pentru el, va indemn sa cititi ce a scris, sa luati aminte, sa faceti ceea ce va indeamna sa faceti (intr-o mare masura),sa criticati si sa il criticati, sa discutati cu prieteni si rude si apropiati probleme politice macar in perioada astasi poate chiar sa aveti curajul sa intrati in politica si sa schimbati ceva, hands on. Cred ca pana la urma prin asta isi va atinge Remus Cernea scopul, nu prin faptul ca va strange destule semnaturi sa candideze.

Cine v-a dat domne carnetul?? :))))

Na, ma enerveaza cand aud baieti care utilizeaza exclamatii de genul: AH! Normal, e o femeie la volan! sau Femeia nu trebuie sa aiba voie la volan! etc. Ma fute la icre insa si mai tare cand o femeie spune asta! Revin iarasi la ce spuneam cateva posturi in urma, obsesia asta a femeilor de a se da de partea barbatilor, de a se delimita de sleahta feminina prin ironizarea ei.
Exista deci la noi in tara si nu numai ideea asta ca femeia conduce foarte prost. Se fac glume pe seama asta, se trimit virale cu poze cu masini parcate prost de femei si tot asa.Banuiesc ca ideea exista de zeci de ani, de atunci cand timid, primele femei au inceput sa sofeze si ele. Poate ca pe vremea aia, fara experienta si cu frica-n san femeile conduceau mai prost pentru ca mai toate cele care sofau erau incepatoare. Incepator, femeie sau barbat, daca esti, parchezi mai greu, virezi mai greu etc. Dar lucrurile nu mai stau de mult asa! Acum dupa 18 ani si fete si baieti deopotriva isi iau carnetul de sofer.E adevarat ca inca sunt mai multi barbati care conduc dar gapul se face tot mai mic.
Femeile au poate un fel putin diferit de a conduce si este adevarat ca poate cateodata suntem mai aeriene decat ar trebui (eu stiu ca sunt!)dar asta nu inseamna ca suntem praf la condus sau ca locul nostru nu e la volan.
Si pana la urma, cine decide cine ar trebui sa sofeze si cine nu si cine poate spune ce inseamna sa conduci prost sau nu. Ce spuneti despre baietii care abia primesc BMWul de la parinti si pleaca cu 200 km/ora prin oras si omoara nu stiu cati oameni. Ce spuneti despre badaranii care se baga in fata la fiecare stop sau intersectie si pleaca in tromba, ce spuneti despre toti nesimtitii care pentru orice mica greseala coboara geamul si te injura sau te scuipa sau mai rau se dau jos din masina si vor sa te ia la bataie! - eu zic ca ei nu au ce cauta in trafic, nu femeile. Si surpriza, marea majoritate a celor care fac asta sunt barbati! - observati sper nuanta, nu am spus ca marea majoritate a barbatilor fac asta ci ca marea majoritate a celor care fac asta sunt barbati (deci nu va atacati:P).
Statisticile arata (chiar le-am cautat, dati si voi un google search si o sa vedeti ca i am right) ca barbatii sunt mult mai predispusi sa moara intr-un accident de masina decat femeile (si asta nu doar pt ca conduc mai mult ci pentru ca nu conduc la fel de prudent si conduc cu viteze mult mai mari), ca e mai mare posibilitatea ca un baiat sa plece beat la volan decat o femeie si tot asa. ASta se intampla pentru ca barbatii asa cum au preconceptia ca femeile conduc prost, au preconceptia ca ei conduc bine, orice ar fi! :)
Si trebuie sa recunoastem ca asa e, barbatii chiar isi supraestimeaza de cele mai multe ori calitatile de sofer! Daca o femeie o sa aiba curajul sa spuna, oh well, nu le am cu parcarile sau imi este frica sa conduc mai repede, nu sunt sigura pe mine, un barbat nu o sa spuna asta niciodata. Ba stiu sa conduc mai repede, dar nu vreau! ba as fi putut sa parchez acolo daca ala din fata nu parca prost, daca nu astepta ala din spate prea mult etc. Tot timpul altcineva e de vina, tot timpul ei nu gresesc la volan.Ca si cum, daca te nasti baiat ai ceva in plus care iti curge prin vene care iti garanteaza ca o sa conduci bine, orice ar fi!
Intr-un fel cred ca si noua femeilor ne-ar prinde bine sa avem putin mai multa detasare la volan, sa furam din chillaxul asta al barbatilor, nu am mai fi asa crispate cateodata si asta ne-ar ajuta in trafic. DAR NU PUTEM! pentru ca ni se spune de mici ca suntem prastie la volan, ca femeile sunt spaima soselelor, ca orice am face nu o sa fim la fel de bune ca baietii!! Daca ti se spune ca nu o sa poti sa parchezi bine niciodata pentru ca esti femeie, cand te duci sa parchezi presiunea pe tine e de 10 ori mai mare!
Este deci un cerc vicios din care nu o sa iesim decat daca renuntam la stereotipul asta idiot. Daca unui om i se spune ca e prost tot timpul - afirmatia fiind fara baza-, incepe sa creada si el asta si ii este frica si sa spuna cat e 2+2 desi el stie foarte bine cat este. Este exact ca si copii care de mici sunt brutalizati de parinti, carora de mici li se spune ca nu o sa ajunga nimic in viata si exact asta se intampla. Bine, comparatia e putin exagerata dar intelegeti ce vreau sa spun, sper:)
Si cum putem sa scapam de acest stereotip? Pai nu putem ca ne lovim de alt cerc vicios. Prezenta in capul nostru a acestui stereotip ne face sa vedem lucrurile altfel, ne face sa privim orice incident in trafic cu ideea ca femeia la volan e praf, in minte. Ce vreau sa spun?
Da, e normal sa fie femeie care gresesc asa cum si barbatii gresesc in trafic. Noi insa, cand vedem una care a gresit la volan zicem Ah, femeie la volan, normal - asta pt ca avem conceptia asta tampita in minte; dar cand vedem un dobitoc care face kkt la volan, e pur si simplu un dobitoc, nu e reprezentant al barbatilor sau ceva.Barbatii care gresesc sunt un caz special si sunt tratati fiecare in parte, femeia care greseste este doar un alt caz care confirma regula, doar o alta reprezentanta a femeilor care ele femei nu stiu sa conduca.De aia nu putem scapa de ideea asta, pentru ca plecam cu ea in minte si cautam doar exemple care sa oconfirme.
Astea fiind spuse, imi cer scuze tuturor celor care le-am provocat cateodata probleme in trafic, nu pentru ca sunt FEMEIE si nu stiu sa conduc ci pentru ca sunt aiurita, pentru ca eu cant la volan, pentru ca ma gandesc tot timpul la tot felul de kkturi care imi fut directia, pentru ca sunt pur si simplu Andreea! - doar Andreea, nimic mai mult, nu am pretentia sa spun ca celelalte femei sunt toate ca mine, sau ca reactioneaza la fel ca mine la volan sau in alte situatii, pentru ca nu sunt ca mine si credeti-ma nu v-ati dori sa fie toate ca mine! :)

Cine e presedintele Romaniei?

Vi se pare puerila intrebarea? Radeti de bunicutele de la sate care nu stiu cine este presedintele Romaniei sau care merg la vot pentru Parlamentul European si nu stiu pentru ce merg la vot? Faceti misto de Average Joe care nu prea stie multe despre Europa? Va credeti inteligenti, nu?
Sunteti?! Comparativ cu ei poate. DAr este suficient? Este suficient sa fii mai destept decat cel mai prost copil din clasa? Pentru unii poate. Pentru noi nu trebuie sa fie.
Vi se pare bulversant ca Tanti Tita nu stie cine e presedintele Romaniei dar daca va intreaba cineva cine este noul presedinte al Parlamentului European stiti?
Noi, generatia tanara, ne mandrim ca suntem in UE, am dorit asta cu ardoare, toti (aproape toti) ne-am bucurat ca a venit momentul integrarii. Dar cati dintre noi stim de fapt ce este Uniunea, cum functioneaza ea, institutiile ei, cu ce ne ajuta, cat ne influenteaza ce se decide la Bruxelles si tot asa. Pentru noi ca natie e si mai rusinos sa nu stim nimic si sa nu fim nici interesati de ce se intampla pentru ca noi suntem pro- UE, noi abia asteptam sa intram in UE. Daca noi facem acum parte din Uniunea Europeana, nu ar trebui sa stim si noi cate ceva despre ea? De ce vi se pare normal sa stiti cine e BAsescu si nu cine e Jerzy Buzek sau J.M. Barroso (Barroso este totusi mai cunoscut, banuiesc ca toti stim cine este). Pentru viata noastra de zi cu zi, in multe aspecte, domnul Buzek si domnul Barroso sunt mai importanti ca influenta decat Basescu, chiar daca Basescu apare la televizor mai des si face tot felul de valuri.Luna asta Barroso a fost re-ales si ca Jerzy Buzek a fost ales Presedintele Parlamentului European. Cati tineri din Romania stiu asta oare.Intr-o lume atat de deschisa ca lumea in care traim noi, intr-o lume in care viata noastra primeste atat de multe influente din afara nu ne permitem sa avem doar cunostinte nationale (daca le pot numi asa).
Trebuie sa recunosc ca mie mi-a placut tot timpul politica. De mica (impropriu spus chiar mica, de cand puteam sa inteleg notiuniile politice) mi-a placut sa ma uit la talk-showuri cu mama si sa imi dau cu parerea despre Iliescu, Constantinescu etc. Am trecut de la naiva idee de a deveni politician la un pic mai realista idee de a studia doar stiintele politice ca sa ajung in anul 2 sa imi schimb optiunea pentru International Business. Se pare ca nu am fost multumita insa, desi am renuntat la ideea de a deveni politician, o cariera prea in privat simteam ca ma incatuseaza si nu imi da posibilitatea de a da mai departe (idee total subiectiva, stiu ca poti sa dai mai departe si daca lucrezi in privat) asa ca acum va scriu din Olanda unde studiez European Union Studies si de unde sper sa aterizez direct in una din institutiile UE ca o functionara proud and happy (nu sunt naiva, stiu ca o sa fie mai greu dar am totul pus la punct in ceea ce priveste realizarea acestui vis). Ah! ce mai vis, baietii viseaza sa fie pompieri, fetele Ilene Cosanzene si eu doresc la 22 de ani sa devin functionar. Foarte interesant nu trebuie sa para:)
Iarasi am deviat de la subiect - nu stiu daca o sa existe vreodata un post care sa aiba doar o singura tema. Na, vream sa spun ca e foarte adevarat ca poate pe mine ma intereseaza lucrurile astea mai mult decat pe un om normal dar asta nu inseamna ca nu exista unele informatii pe care toti, fara exceptie, trebuie sa le stim.
O sa pun aici cateva intrebari. Eu spun ca ar trebui sa stiti raspunsurile la toate.
Sunt intrebari despre institutii si personalitati care chiar au o influenta asupra tarii noastre, nu va cer sa fiti la curent cu ce se intampla in Burma la ora actuala - desi nici asta nu ar fi o cerinta foarte deplasata.
1.Cine este Ban-Ki Moon?
2.Cine este Hans Gert- Pottering?
3.Cine este Javier Solana?
4.Ce tara are presedentia UE acum?
5.Ce se va vota pe 3 octombrie in Irlanda?
6.Ce stiti despre Tratatul de la Lisabona?
7.Cine adopta actele legislative in UE?
8. CAre sunt institutiile UE?
9. Ce tara europeana a avut alegeri chiar astazi?
10.Numeste 3 MEPs din Romania - in afara de Gigi Becali, EBA, Vadim Tudor.
11. Ai votat la alegerile pentru Parlamentul European? Daca da, pentru ce ai votat- nu pentru cine, asta e mai putin important Daca nu, nu iti pare rau ca din cauza oamenilor ca tine Becali si EBA au ajuns sa ne reprezinte in Europa?
12. Ce parere ai despre Uniunea Europeana? Stii ce influenta are asupra noastra? De ce ti se pare uniunea un lucru bun/rau?

Astea sunt niste intrebari de bun simt pe care orice om ce se crede ancorat la realitate cred ca trebuie sa si le puna. Banuiesc ca nu foarte multi si le pun insa. Aici nu vizez doar romanii, vest-europenii sunt la fel de ignoranti dupa parerea mea si dupa diferitele statistici pe care le-am vazut.

Nu trebuie sa imi raspundeti mie la intrebarile astea. Nu castig nimic daca stiti sau nu sa raspundeti sau daca va pasa. Voi aveti de pierdut sau de castigat.

Narcisism?

Da dom'le, narcisism. Nu am scris de atata timp dar nu imi pare rau. Ma bucura cumva distanta asta intre mine si Andreea (nu te ataca, citeste pana la capat) pentru ca se pare ca macar pentru ea are un efect benefic (in ceea ce priveste scrisul si inspiratia, ca fara mine oricum ti-e sufletul pustiit!) Iar postul despre cat de mult ne criticam fizicul / inteligenta a avut efectul unei salate de vinete facute asa cum trebuie (obisnuiti-va cu astfel de comparatii culinare, daca nu pot sa ma bucur de mancare, pot macar sa scriu de ea). Mi-a placut, deci. Si cum am fost somata indirect sa scriu un post, fie el si narcisist, asta o sa si fac.
In Eul detestabil (parca), Paler scria ca Narcis este unul din cele mai calomniate personaje din istorie. I se parea si lui Paler oarecum ridicol. “Interesul pentru sine e reproşat pe toate tonurile, de parcă lumea ar fi populată exclusiv cu oameni care se ruşinează să se uite în oglindă, care îi iubesc numai pe alţii, îi admiră numai pe alţii şi au despre ei înşişi o părere execrabilă”

Atata de mult imi repugna falsa modestie sau complimentele intoarse pe dos, ca oricand as prefera un om ce explodeaza de atata dragoste de sine. De altfel, toti cei care spun ca nu sunt interesati de cum arata, care sustin sus si tare ca cel mai de pret lucru este ce tii pe umeri, sunt oameni care se iau prea in serios. Ca sa nu zic ca sunt prosti. Nimeni, niciodata nu s-a indragostit (initial) de mintea cuiva. Sunt atat de convinsa de chestia asta incat inclin sa si dau ignore oricarui comentariu care sugereaza altceva. Bun, acum nu incep o dicutie nelalocul ei despre gusturile fiecaruia (cum cacat sa iti placa blonzii si roscatii cu ten straveziu, pistrui violenti si trasaturi aproape complet estompate de atata alb?), dar pana la urma este vorba de atractie fizica, oricat de bolnava si nefondata ar fi ea. Si atunci de ce sa nu te iubesti si sa te apreciezi pentru cum arati, daca arati bine? De ce sa nu te mandresti cu asta? M-am saturat de aceeasi replica fara substanta din partea frustatilor: Si ce daca arata bine, e proasta sau rea sau una sau alta. Si eu cand spun asta (pentru ca recunosc, sunt deseori frustrata de corpuri sculpturale) stiu ca nu e asa. Sau poate e asa dar, in fond, conteaza? Conteaza ca ea e proasta si tu esti desteapta (si cum spunea Andreea, de unde ai certitudinea asta?!) ca tot ea castiga. In 9 cazuri din 10. Si exceptia are loc cand oricat de urat/a ai fi, lui nu ii pasa pentru ca e orbit de aburii alcoolului.
Ce vreau sa spun de fapt? Vreau sa spun ca daca arati bine, asuma-ti calitatea asta si mandreste-te cu ea, la fel cum te-ai mandri cu un scor mare la un test (aici iar imi aduc aminte de idiotii aia care spuneau ca nu au invatat nimic si vai, ce surpriza, au luat nota asta - doamne cat am putut sa urasc scoala generala si liceul!!). Sa fii vesnic modest, sa consideri mandria un defect, sa crezi ca fizicul nu conteaza sunt niste idei desuete care nu au ajutat pe nimeni, niciodata.
Si, pe final, pentru ca eu am problema cu concluzionarile, va las cu niste vorbe pe care unii le considera marete  - doar nu degeaba au ajuns in Oxford Dictionary of Quotations (in care sunt inclusi castigatori ai premiului Nobel, politicieni, economisti si alti asemenea):

"Dress cute wherever you go, life is too short to blend in"

Paris Hilton

Uitati-va la filmul asta

De cateva zile am in minte un post pe care nu am timp sa il scriu.
Azi de ex m-am sculat la 11:30 (cu o mica mahmureala dupa aseara), in 20 de minute trebuie sa fiu la gara ca merg la Haga cu colegii pentru un seminar. dupa seminar, seara avem Space Party si nu stiu in ce sa ma imbrac!!!! distrusa!
Pana reusesc sa scriu ceva si pana se hotaraste si Flavia sa ne dea o doza de narcisism sau ceva va dau un trailer de la un film pe care l-am vazut aseara la International Movie Night. Mi s-a parut foarte, foarte bun!
Este un film unguresc, a castigat ceva premii si actiunea se petrece in metro si in statiile de metro din Budapesta. Ai momente in care razi, momente cand iti sare inima din piept, momente in care iti vine sa plangi si momente cand iti vine sa dai cu pumnul in televizor.
Kontroll! sigur o sa va placa!

It is not enough to have a good mind; the main thing is to use it well. (Descartes)

Vreau sa va vorbesc despre ce simbolizeaza sa ai un status, tricou, avatar de genul asta.
Era un proverb pe care nu mi-l amintesc clar care spunea ceva de genul: people complain about their looks but never about their intelligence.
Nu stiu de ce ieri mi l-am amintit si inainte sa adorm am cugetat putin la el. Astazi toata ziua m-am chinuit sa imi amintesc la ce m-am gandit aseara si Bam! acum mi-am amintit asa ca am zis sa va impartasesc si voua.
Rar vezi oameni/bloggeri care sa recunoasca public ca arata bine, care sa spuna Da, am picioare faine, da, imi place zambetul meu, cred ca arat bestial sau ceva de genul. Iti este intr-un fel rusine sa te mandresti cu aspectul fizic chiar daca in sinea ta stii ca arati bine (si aici nu ma refer la mine, sa fie clar). In schimb, majoritatea oamenilor se mandresc pe unde pot cu neuronii pe care ii au. Bloggerii, majoritatea lor, se cred destul de destepti (haideti sa recunoastem). Fetele bloggerite mi se pare ca sunt si mai evidente in glorificarea intelectului propriu (si aici ma uit si la barna din ochii mei!). Sa fie vorba de ceva complexe pe care le avem? De asemenea, fetele tindem sa facem comparatia asta odioasa intre noi si celelalte, noi fiind cerebrale si chill si nu stiu ce si ele fiind pitzi si prostute si naive si prea galagioase si tot asa. Poate nu inexistente, evident, dar rar gasesti posturi scrise de o fata care sa nu aiba o nuanta de genul:eu spre deosebire de alte fete am si ceva in cap si pot sa port o discutie. Sute de posturi care se desfasoara cam asa: ah si cum se bataiau ele pe ring ca niste gaste fara creier cu fustele lor scurte de-o palma si vai ce spectacol comic faceau si vai ce radeam eu cu baietii de ele, pentru ca eu sunt desteapta si baietii au ce sa vorbeasca cu mine, sunt ca ei. Vai cat poate sa ma streseze genul asta de posturi! De multe ori inteligenta asta asumata mi se pare ca ne masculinizeaza, facem orice sa devenim egale cu barbatul, sa fim prietene la catarama si uitam ca nu asta e pana la urma ideea! Scopul suprem nu e sa fii prietena cea mai buna a barbatului,best bros, aia cu care rade de pipitele proaste pe care le aduce noaptea acasa scopul este sa fii aia pe care o aduce acasa (nu doar noaptea dar sa nu ne ascundem dupa degete, si noaptea e importanta!. Asta nu inseamna ca exclud prieteniile dintre barbati si femei, departe de mine, am multi prieteni baieti pe care ii iubesc pur platonic. Pentru ca oricat de feministe si activiste si inteligente am fi, tot un barbat alaturi de noi - ca iubit, nu amic!- ne face sa ne simtim complete. Si pana la urma, mai in gluma mai in serios, situatia e cum o expune Jon Lajoie: I can't have sex with your college degree. Asa ca daca as avea vreun sfat de dat vreodata fetelor/bloggeritelor (ceea ce nu imi permit - inca:P) ar fi sa fie mai feminine putin - in viata de zi cu zi, dar nici pe blog nu ar strica :).
Ah dar nu aici am vrut sa ajung. Iarasi am pierdut firul si m-am ambalat pe ceva semi off-topic. Vream sa spun ca suntem multi foarte nesiguri pe aspectul nostru fizic dar foarte confident pe inteligenta noastra. Adica,cel putin eu gandesc despre mine ca sunt desteapta dar nu pot sa spun sigur daca ochii mei sunt frumosi sau nu (cateodata mi se pare ca da, cateodata mi se pare ca nu). Si problema e ca lucrurile ar trebui sa fie exact invers!!! Mintea omului e atat de complexa, sunt atatea lucruri care fac un om inteligent sau nu, inteligenta poate sa fie confundata cu atatea alte lucruri.... incat e imposibil sa iti masori inteligenta/desteptaciunea.Cu toate astea, noi ne amagim ca stim. Si nu numai ca ne amagim ca stim dar avem si curajul sa vociferam parerea asta despre noi - direct sau indirect. Despre aspectul fizic insa nu prea avem curajul sa comentam - si daca o fac unii sunt catalogati drept Narcis - si multi sunt, nu neg :).
Mie asta mi se pare incorect. Mai bine sa spuna de 100 de ori ca e frumoasa decat sa spuna o data ca e foarte desteapta. In primul rand pentru ca omul care se crede cel mai destept este de fapt cel mai prost. Descartes spunea ca pe masura ce stie mai multe isi da seama ca nu stie mai nimic. Vad asta si la mine, pe masura ce ma documentez mai mult despre un subiect realizez cat stiu de putin despre el, cate carti au fost scrise despre si nu le-am citit, cate pareri noi de care nu aveam habar si tot asa.
De aia va spun, incercati sa fiti macar la fel de critici cu creierul vostru pe cat sunteti cu fizicul vostru. VEdeti ce se intampla... Sa cad eu de pe bicicleta de fiecare data cand cineva face asta si nu se simte mai bogat si mai impacat cu sine dupa...:)

This night never happened! :)

Pe modelul ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se intample va scriu un post in timp ce ma tai incet cu lama ca sa imi provoc durere.:)
Am avut o zi minunata, minunata, la Marea Nordului pe care tarata de colegele mele (observi Flavia ca nu le numesc prietene!) am vrut sa o continui absurd la un party al facultatii. Pe modelul lui Raul aka Dangeons&Dragons aka Geekul Emo de pe cocalari.ro, m-am intors dupa o ora acasa (o ora cu tot cu drumul pana acolo si inapoi pe bicicleta) si ma intreb de ce m-am dus acolo, mi-am irosit ceva timp din viata cand puteam sa stau acasa si sa ma joc World of Warcraft!!! Duhhh!!! (ok,ok, marturisesc, asta spunea Raul, eu de fapt as fi stat si as fi citit La Medeleni).
Uff! ma rog, ca sa intelegeti de ce am spus ca totul e pe modelul ai grija ce iti doresti...vorbeam inainte cu Flavia pe mess si ii spuneam ca am impresia ca toti baietii de varsta mea sunt luati - ma rog, aici in Olanda daca nu is luati is gay, so !( ok,ok, nu toti, dar multi! Multi, Doamne, Multi!) si ca ma aflu intr-o situatie fara scapare care nu are decat o singura luminita ce razbate din bezna: copiii de liceu! (hahahahaha) ma rog, m-am exprimat eu mult mai plastic pe mess, pt ca e mensaje privado si imi permit, dar ideea tot asta e, ii spuneam ca trebuie sa ma reprofilez pe liceeni! Apai daca ideea asta groteasca a avut o sansa minima sa se materializeze cumva (si nu a avut) sigur nu o mai are acum.
Va spuneam ca am mers la party-ul asta al facultati. TRebuia sa imi dau seama la ce ma inhaitez cand am aflat ca party-ul se chema Multi -kulti :)) si ca trebuia sa Dress your Country -which of course I did not do, I am long past that period! Am ajuns acolo si m-a lovit mirosul de bal al bobocilor. Clubul era horror beyond compare si oamenii la fel deci nici macar nu era un bal de Loga sau Colegiu sau Moisil! Era exact atmosfera unui Bal al Bobocilor la ceva liceu gen.... (oh crap, simt cenzura cum imi sufla in ceafa, nu o sa zic ce gen de liceu ca sa nu supar pe nimeni! NA!)
Mai si nu stiu cum se face ca la partyul asta execrabil erau jumate doar copii de liceu! O blondina care plangea ravasita in timp ce un prieten saritor -uff!!! iarasi cenzura asta nu ma lasa sa scriu liber - o saruta duios desi cu 2 minute inainte aceeasi blondina in cauza isi vomitase plamanii. Doua grupuri de baieti -poate din clase sau licee rivale :P- care se bateau in fata clubului si erau pe punctul de a primi o sfanta corectie de la vesnicul bodyguard negru, imbracat in costum negru (black man in black :). Uff! si asa s-a incheiat aventura mea cu liceenii inainte de a incepe.
Daca Anda uraste barbatii, apai aflati ca eu nu ii urasc, eu in schimb nu ii gasesc! Unde v-ati ascuns fratilor? Sigur nu in Olanda! Adevarul e ca nici nu ii caut eu cu prea mare convingere dar tot mi se pare ca am re-intrat pe piata in perioada de criza si in acest domeniu. Poate ca nu sunt eu obisnuita cu mediul asta de vanatoare, dar mi se pare ca numarul baietilor decenti este incredibil de mic. si daca este decent baiatul, afli ca e gay sau committed.
Dar serios vorbind acuma, stiu ca pe masura ce inaintezi in varsta devine tot mai greu sa date, dar am abia 22 de ani las-o naibii! Ma simt ca o divortata la vreo 48 de ani cand e prea tanara sa se dea batuta si totusi prea in varsta sa mai gaseasca partide la tot pasul. Sa fii pierdut eu deja trenul? Sa fie toti baietii pe gustul meu luati? Intr-un fel, trebuie sa marturisesc, ca mi-as pune intrebari daca ar fi singuri, there must be something fishy....
OH well....ma duc sa ma culc, ca sa am puterea sa o iau maine de la capat...nu pentru ca aici nu e foarte divin, dar experiente dinastea incredibil de ratate te atrag intr-un vacuum din care e greu sa iesi la lumina.
Ooo tu Mare Destin ,ce tepe imi mai tragi uneori! :)))

Popa a citit postul asta si mi-a dat melodia asta sa o ascult:

Deci mai am 8 ani!!!

Ghici ciuperca cine e...

Am o dilema super extra mare!
Daca tot e un blog ce se numeste gemenelevitrege si daca tot sunt si geamana naturala trebuie sa va fac o marturisire!
Eu in pozele de cand sunt mica, cand sunt cu Silvia in poze, nu stiu care sunt eu si care este ea.
Asa ca, de dragul acestui blog, va rog, cei care ne cunoasteti pe amandoua sa va dati cu parerea ca sa elucidam misterul.
Care e care????????

aveti 3 poze la indemana pt analiza :)






jur ca nu glumesc cu faza asta, chiar nu stiu care e care :)

Ai devenit un locuitor al Bruxelles-ului cand...

... te-a prins miezul noptii in oras si stii ca fara masina nu poti sa ajungi niciunde. Atunci hotarasti sa ramai in oras pana la 5 jumate dimineata, cand incep sa circule iar metrourile.

... realizezi ca nici daca ai avea 10 vieti nu ai fi in stare sa incerci toate sortimentele de bere belgiana. De altfel, cand te duci in baruri comanzi mereu aceeasi bere (in cazul meu, Lindemans Pecheresse)

... ti-e pofta de un Gyros de pe Pitta street, chiar daca nu esti niciodata sigur ce animale contine

... nu te mai doare capul datorita celor 25 de limbi pe care le auzi in sfertul de ora petrecut in metrou de dimineata.

... comanzi un taxi doar pentru ca ti-e frica sa nu fi violata si doar daca ai cel putin 30 de euro la tine.

... te bazezi pe marocanul, indianul sau chinezul de la colt, care iti va oferi pizza si lasagna semipreparata, redbull, cola si inghetata cand tu i le ceri disperat la 1 noaptea in plina sesiune.

... stii ca oricine vine in vizita la tine, ar face bine sa nu aiba masina pentru ca e foarte probabil sa primeasca un geam spart cadou. Iar daca totusi ai prieteni care vin cu masina, trebuie sa le explici de cel putin 10 ori ca nu are rost sa caute parcare langa Bourse, Saint Gery sau Grand Place, pentru ca NICIODATA nu e loc. Si daca ar fi, vei incerca sa ii convingi sa nu isi mai mute vreodata masina de acolo, caci au asistat la o minune.

... te uiti dimineata pe geam sa vezi cum e vremea si te imbraci exact pe dos, pentru ca stii ca in Bruxelles ziua nu se termina niciodata asa cum incepe. De asemenea, stii ca desi prognoza meteo este PLOAIE din 15 septembrie pana pe 15 martie, nu merita sa investesti intr-o umbrela pentru ca va fi indoita, intoarsa pe dos, rupta sau luata vant, la 5 minute de la iesirea pe usa.

... auzi de cateva ori pe an fraza "Bonjour, bienvenue a l'aeroport de Bruxelles. Goede dag, welkom aan Brussel luchthaven" care anunta intoarcerea la realitate.

Andreea, mai ai completari?

Experiment

Ce veti vedea mai jos este produsul curiozitatii mele bolnave. De cate ori mai arunc cate o privire pe counter, observ ca vreun sfert din cautarile ce duc spre blogul nostru includ termeni usor neortodocsi (bravo voua, scarbosilor).

Sunt prin urmare curioasa daca un text precum:

liliputana porno, scolarite obraznice, sex cu capre, cu sora/fratele in wc, sex pe bani, virginitatea contra cost, hai sa calarim, "elevele se bat si apoi isi fut profesorul" (asta chiar a fost o cautare), filme porno GRATIS!, viol cu mame si copii, chiloti, baieti cu masini tari si scumpe, fara chiloti, sex la majorat, fete bete si sexy, messuri de iubire, id-uri fete si baieti dezbracati, distractie in cluburi de fite, oral, anal, fund, cur, caracal, vagaboanda, haine furate ieftine, cum sa vrajesti o fata, "daca fac sex cu minore ce patesc?" (also, real query), vreau sa ma simt bine, sex sex sex rusoaice sex, sexy braileanca, despartiri si impacari pe mess, imi place sa mananc cacat, sado-masochism, mazare, mosi si liceene, perversa si rea, sutien, fara sutien, ciorapi, in public, cu vecina, oral la birou

L.E. viol, incest, zoofilie, papusica, sex shop timisoara, curve care arata bine, curve grase, sex cu grase, sex cu o merdenea, golden shower, dirty sanchez, hoover maneuver, intre tate, babe fierbinti, italieni cu bani, animatoare, sexy video chat

ne va influenta numarul de page loads pe zi. Pentru cei care au intrat aici in cautare de activitati ultra perverse, penibile, ilegale sau orice combinatie intre cele trei, gres prietenilor. Tot ce veti primi aici este aceasta poza:


PS: Mai aveti alte sugestii?! Nu uitati! Niciodata nu poti fi prea pervers sau prea depravat! Va multumesc anticipat.

Veste SOC!! Breaking News! READ! NOW!

ok! si acum ca v-am atras atentia tuturor (care banuiati ca o sa aflati ceva juicy gossip sau ma rog orice altceva decat ceea ce veti afla!) sa va spun ce problema am eu de ceva timp incoace. Daca va sunt cat de cat simpatica va rog din suflet sa cititi pana la capat desi nu va intereseaza!:) Este o problematica care pe mine ma intriga si ma foarte intereseaza:)
Am descoperit asta in drumul spre Costinesti, cand eram foarte, foarte obosita si totusi cu mintea limpede. O sa va expun o problema a limbii romane orale.
Nu stiu daca ati observat ( si daca nu sunteti atat de autisti ca mine este foarte probabil sa nu) dar eu am realizat ca noi romanii cand vorbim, rar mai folosit verbele la timpul viitor! nu stiu in alte zone cum e clar (aici cititorii care nu sunt din marele regat Banat pot sa aduca o contributie valoroasa!) dar cel putin in Timisoara se foloseste tot mai putin viitorul si daca se foloseste se foloseste varianta populara " o sa " si nici vorba de "voi,vei,va etc"
Adica:
- saptamana viitoare merg la dentist si nu saptamana viitoare voi merge la dentist;
- o sa scriu mai incolo si nu voi scrie mai incolo,
- nu vin acolo pentru ca eu merg dincolo in loc de nu voi veni acolo pentru ca eu voi merge dincolo; si ma rog tot asa, exemplele pot continua.
Am expus problema asta multor persoane din viata mea si majoritatea trebuie sa spun ca si-au batut joc de mine! (shocking isn't it?) DAR! au existat doua persoane care au fost interesate de acest subiect (maica-mea si varul meu)si mi-au dat doua explicatii foarte plauzibile, impregnate pana la refuz de personalitatile lor, of course.
Mama a spus ca se datoreaza nivelul discutiilor care se duc in tara asta, daca nu ai discutii intelectuale cu oameni intelectuali nu o sa folosesti romana literara. Adica, ce vrea sa spuna mama, daca discutiile tale sunt la piata, sau in fata televizorului uitandu-te la Pro Sport/ OTV este normal sa nu folosesti varianta literara a limbii. Ca sa nu mai spun ca tot mai putini oameni citesc carti si poate nici nu au idee cum este limba romana literara, ce sa mai spun de alte cele. Asa deci si prin urmare, mama crede ca aceasta disparitie a timpului viitor se datoreaza degradarii intelectuale ireversibile a Romaniei (vezi Andreea, de aia iti spun eu tie sa ramai acolo unde esti si sa nu te mai intorci aici! :)))
Varul meu Roli a avut si el un argument foarte pertinent si mai putin gloomy decat al mamei mele :) Toate limbile sunt in curs de simplificare; ia ca exemplu franceza si engleza. Cate timpuri invatam in engleza si franceza (!!!!!) si cate folosim de fapt.
Ma rog, oricare ar fi explicatia si oricat de raspandita in lume ar fi aceasta simplificare a limbii ideea este clara: noi romanii nu mai folosim viitorul! Si pana la urma, eu spun, ca limba si mai ales evolutia ei este o oglinda a unei societati ( I mean, trebuie doar sa va uitati la evolutia limbii engleze in America si in Anglia si o sa intelegeti ce vreau sa spun!) si de ce am vrea noi sa ne mandrim cu disparitia viitorului. Adica, o tara care are un prezent de cacao, un trecut si mai oribil, tot ce poate este sa se gandeasca la viitor, nu? Si cum se poate gandi cineva cum trebuie la viitor daca nu are uneltele lingvistice pentru asta.
Concluzia mea este: pentru o tara ca Romania care este pana la urma o tara in crestere, o tara in curs de dezvoltare, o tara in care daca vrei sa traiesti te gandesti la viitor si ca in viitor o sa fie mai bine, NOI nu ne permitem sa uitam timpul viitor! Daca o fac francezii si englezii, treaba lor, ei pot sa isi traiasca prezentul si sa isi puna baza in prezent (deci implicit sa foloseasca timpul prezent si pentru viitor) pentru ca au deja tot ce le trebuie. Asta e sfatul mai simbolic, ca sa nu vin sa spun ca avem nevoie de limba literara ca sa nu ne degradam intelectual mai rau decat acum (daca se poate mai rau!). Ca sa nu vin sa spun ca avem nevoie de mai multe discutii intelectuale,avem nevoie sa citim mai multe carti, sa nu ne pierdem vocabularul, sa nu ne amortim creierele la televizor si la stirile de la ora 5. Si sfatul asta vine de la o fata care pe langa faptul ca iubeste sa citeasca carti se poate uita OBSESIV la emisiunile cu Nikitta de pe ACasa Tv sau la Un show pacatos si rade cu cea mai mare pofta :)
Nu trebuie sa imi raspundeti mie dar ganditi-va:
- Voi cand ati folosit ultima data viitorul cum trebuie?
- Voi cand ati avut o discutie intelectuala ca lumea?
- Voi cand ati simtit ca v-ati imbogatit vocabularul si ca ati crescut intelectual anul asta?
- Voi cand ati expus o problema intelectuala pe blog?
- Cate discutii de rahat ati avut in ultima saptamana, zi?
- Cate discutii merita macar sa fie mentionate, in ultima vreme?
- Cate carti ati citit luna asta?
- Daca v-ati impune, ati putea sa vorbiti corect (asta insemnand si cu verbele la timpul la care trebuie) in limba romana o zi intreaga?

“For my part I know nothing with any certainty, but the sight of the stars makes me dream.”

Nu am mai scris de mult timp. In afara de postul de la Costinesti... cam pauza de mai mult de o luna cred. Spre bucuria mea avem un blog 2 in 1 asa ca flavia avut responsabilitatea de a nu a lasa blogul in paragina.adevarul e ca am inceput de mai multe ori um post pe care l-am sters ultrerior pentru ca nu mi se parea interesant subiectul sa fie postat. In plus, viata mea a fost such a mess in unele privinte incat numai la blog nu am putut sa cuget.
DAR! Sunt bine, sunt echipata cu forte noi (si pentru viata in general si pentru blog!),am ajuns in Olanda, unde o sa petrec cel putin un an de acum incolo si vreau sa va povestesc!
O sa o incep cu descrierea unui feeling care ma marcheaza de fiecare data cand ma mut intr-un loc nou. De nascut m-am nascut la Orsova, in clasa a 4-a m-am mutat in Timisoara, apoi la facultate am plecat un an in Germania si doi ani la Bruxelles ca sa ajung eventually in Olanda la masterat. Who knows what will come next. Oricum, ideea e ca nu imi este greu sa ma mut intr-un loc nou. De fapt, imi place, imi este chiar frica ca nu imi vine sa ma settle down niciunde, imi place sa ma mut asa din tara in tara. Dar...cine stie... De fiecare data cand m-am mutat intr-un loc nou am avut un feeling special. Doar cei care s-au mutat altundeva poate l-au simtit. Prima data cand vezi orasul, te uiti la locuri cu o curiozitate speciala, te uiti si realizezi ca locurile astea o sa iti fie foarte familiare, ca o sa faca parte din romanul vietii tale, ca o sa aiba o importanta pentru tine (mai mica sau mai mare). Stii ca o sa conteze dar nu stii in ce fel, nu poti decat sa iti imaginezi.Dar sentimentul asta nu e neaparat ceva placut, simti si un pic de groaza (oare ma descurc? oare o sa imi placa aici?ce ne facem Flavia??? Ce ma fac fara Flavia?? etc), si un pic de nerabdare si tot asa....dar cred ca cel mai mult intervine speranta - ca o sa fie frumos, ca o sa fie de neuitat. Sute de intrebari care o sa isi aiba raspunsul in perioada in care vei locui in locul respectiv. Cum spunea Loredana Groza pe vremea cand nu se credea Madonna Romaniei si canta la Mamaia: peste noi rasare, semnul de intrebare, oare ce va fi? Ceeee Vaaaa fiiiiiiiiiiii??:) Eu am avut noroc si de locuri foarte, foarte frumoase, care dupa cum e si normal pot sa inspire numai sperante si vise frumoase. Bineinteles ca lucrurile o sa stea altfel, o sa ai parte de lucruri frumoase cand nici nu te astepti si o sa te dezamageasca locuri care pareau cu mare potential. De exemplu in Bruxelles, nu m-as fi gandit niciun moment ca unul dintre cele mai frumoase momente se vor petrece intr-o statie de metro. Imi amintesc cand a venit Victor in septembrie anul trecut in Bxl. Eu veneam de la statia Petillon, de la un coleg, el de la Etangs Noir de la sora lui. Si ne-am intalnit la mijlocul drumului la statia de metro Arts Loi. Cand l-am revazut am simtit ca nu pot sa fiu mai fericita ca atunci nicicum, nicicand si mai ales niciunde :). Si momentul ala o sa mi-l amintesc cred ca toata viata, asa ca statia aia de metro o sa fie mereu speciala. Ma rog, acum daca las putin romantismul la o parte, statia aia clar o sa imi ramana in minte forever pentru ca acolo schimbam mereu legatura spre faculta si mereu pleca metroul fix din fata noastra asa ca... :)) Ideea pe care vreau sa o subliniez este ca... am uitat ideea pe care vream sa o subliniez :)))
Sa trecem atunci la alta idee :)
Am plecat de pe aeroportul din Timisoara cu ideea clara de a imi face viata frumoasa in Olanda. Cel mai important pas l-am facut pana acum a fost in Viena in aeroport, unde mi-am cumparat un parfum nou nout, unul pe care nu l-am mai folosit niciodata! Am lasat Miracle-ul in trecut, desi inca imi este foarte drag, dar am zis, tara noua, viata noua, PARFUM NOU. Noul parfum din inima mea este CHLOE, e divin, divin! M-am obisnuit repede cu el, dimineata, cand ma trezesc si il simt impregnat in piele si in par, ma infior de fericire :)
The new eponymous eau de parfum by Chloe is quite a departure from the once-popular tuberose composition of the same name. A light and fresh yet seductively strong and self-possessed scent, the new Chloe fragrance is in no way its predecessor's timid younger sister. Just like all Chloe's bold, arty and free-spirited designs, the fragrance is feminine in a rather non-traditional, not all-out-girly way. Its accords expertly play against each other and they seduce the audience by being both elegant and daring at the same time. The fragrance is very versatile, it is intended for everyday use and is more than suitable for becoming someone's unique signature scent. Chloe edp was launched in 2008. The noses behind this fragrance are Amandine Marie and Michel Almairac. (asta am citit aici)


Apoi, Leiden e un oras de poveste!Imi place la nebunie, e si aproape de Marea Nordului, in jumate de ora cu bicicleta ajung la mare :) Marea Nordului e exact ca marea de care va povesteam eu acum multe luni intr-un post. E exact pe gustul meu. Ma rog, Marea Nordului din Olanda vreau sa zic, in Belgia e cea mai deprimanta mare din univers:(
Olanda, mare,frumusete:


Masterul promite foarte multe, imi place tot ce o sa fac, profesorii sunt foarte tari si toti colegii mei sunt foarte sociabili. Asta e extrem de important avand in vedere ca acum, daca nu mai sunt cu Flavia o sa fiu nevoita sa socializez intens.Adevarul e ca mi-a fost extrem de frica ca nu o sa pot sa socializez cu lumea, eu pe mine ma vad destul de anti-sociala. Dar se pare, ca atunci cand esti nevoit...Pana acum, prietenele mele sunt o belgianca, o lituanianca, o cipriota si o elvetianca. Cat despre baieti... Singura mea problema este ca nu reusesc sa imi dau seama daca sunt gay sau nu :). Radarul meu a luat-o deja razna, eram sigura ca unul dintre colegii mei e pe cealalta parte a drumului dar se pare ca nu e deloc asa. Hmmmm.... Oh well, vad eu cum ma descurc cu aceasta problema de importanta majora :)))

In alta ordine de idei, mi-am cumparat bicicleta, mica, veche si roz :) Aici ideea e sa ai biciclete vechi, ponosite ca sa nu fie furate. Am zis ok, veche, ieftina, ma conformez dar nu puteam totusi sa o iau banala asa ca.... here you have it:) Eu nu sunt neaparat fan roz, chiar deloc, sora-mea e aia care mai calca stramb.Dar bicicleta asta e chiar tot ce am visat vreodata, in materie de biciclete :))))


Maine plec la Brussels (pe aceasta cale te anunt si pe tine Flavia:), sa fiu acolo cand prietenul Pana isi face intrarea oficiala in Belgie/Belgique. Saptamana viitoare sper sa aiba si ei (Flavia si Pana) timp sa vina la mine ca sa mai prindem un weekend insorit la mare :)

In rest, in pauzele de socializare si de ciclism, ma uit la Boston Legal! -sau ma rog, in pauzele de Boston Legal practic ciclism si socializare:) New obsession! Il iubesc pe Alen Shore! Cat despre Denny Crane, nu am decat doua cuvinte: DENNY CRANE! :)

Va las acum pentru ca am scris deja foarte mult si in plus, trebuie sa imi aplic doza zilnica de Boston Legal, azi am avut ore de la 9:00 la 17:00 si nu am reusit sa fac nimic :)