It is not enough to have a good mind; the main thing is to use it well. (Descartes)

Vreau sa va vorbesc despre ce simbolizeaza sa ai un status, tricou, avatar de genul asta.
Era un proverb pe care nu mi-l amintesc clar care spunea ceva de genul: people complain about their looks but never about their intelligence.
Nu stiu de ce ieri mi l-am amintit si inainte sa adorm am cugetat putin la el. Astazi toata ziua m-am chinuit sa imi amintesc la ce m-am gandit aseara si Bam! acum mi-am amintit asa ca am zis sa va impartasesc si voua.
Rar vezi oameni/bloggeri care sa recunoasca public ca arata bine, care sa spuna Da, am picioare faine, da, imi place zambetul meu, cred ca arat bestial sau ceva de genul. Iti este intr-un fel rusine sa te mandresti cu aspectul fizic chiar daca in sinea ta stii ca arati bine (si aici nu ma refer la mine, sa fie clar). In schimb, majoritatea oamenilor se mandresc pe unde pot cu neuronii pe care ii au. Bloggerii, majoritatea lor, se cred destul de destepti (haideti sa recunoastem). Fetele bloggerite mi se pare ca sunt si mai evidente in glorificarea intelectului propriu (si aici ma uit si la barna din ochii mei!). Sa fie vorba de ceva complexe pe care le avem? De asemenea, fetele tindem sa facem comparatia asta odioasa intre noi si celelalte, noi fiind cerebrale si chill si nu stiu ce si ele fiind pitzi si prostute si naive si prea galagioase si tot asa. Poate nu inexistente, evident, dar rar gasesti posturi scrise de o fata care sa nu aiba o nuanta de genul:eu spre deosebire de alte fete am si ceva in cap si pot sa port o discutie. Sute de posturi care se desfasoara cam asa: ah si cum se bataiau ele pe ring ca niste gaste fara creier cu fustele lor scurte de-o palma si vai ce spectacol comic faceau si vai ce radeam eu cu baietii de ele, pentru ca eu sunt desteapta si baietii au ce sa vorbeasca cu mine, sunt ca ei. Vai cat poate sa ma streseze genul asta de posturi! De multe ori inteligenta asta asumata mi se pare ca ne masculinizeaza, facem orice sa devenim egale cu barbatul, sa fim prietene la catarama si uitam ca nu asta e pana la urma ideea! Scopul suprem nu e sa fii prietena cea mai buna a barbatului,best bros, aia cu care rade de pipitele proaste pe care le aduce noaptea acasa scopul este sa fii aia pe care o aduce acasa (nu doar noaptea dar sa nu ne ascundem dupa degete, si noaptea e importanta!. Asta nu inseamna ca exclud prieteniile dintre barbati si femei, departe de mine, am multi prieteni baieti pe care ii iubesc pur platonic. Pentru ca oricat de feministe si activiste si inteligente am fi, tot un barbat alaturi de noi - ca iubit, nu amic!- ne face sa ne simtim complete. Si pana la urma, mai in gluma mai in serios, situatia e cum o expune Jon Lajoie: I can't have sex with your college degree. Asa ca daca as avea vreun sfat de dat vreodata fetelor/bloggeritelor (ceea ce nu imi permit - inca:P) ar fi sa fie mai feminine putin - in viata de zi cu zi, dar nici pe blog nu ar strica :).
Ah dar nu aici am vrut sa ajung. Iarasi am pierdut firul si m-am ambalat pe ceva semi off-topic. Vream sa spun ca suntem multi foarte nesiguri pe aspectul nostru fizic dar foarte confident pe inteligenta noastra. Adica,cel putin eu gandesc despre mine ca sunt desteapta dar nu pot sa spun sigur daca ochii mei sunt frumosi sau nu (cateodata mi se pare ca da, cateodata mi se pare ca nu). Si problema e ca lucrurile ar trebui sa fie exact invers!!! Mintea omului e atat de complexa, sunt atatea lucruri care fac un om inteligent sau nu, inteligenta poate sa fie confundata cu atatea alte lucruri.... incat e imposibil sa iti masori inteligenta/desteptaciunea.Cu toate astea, noi ne amagim ca stim. Si nu numai ca ne amagim ca stim dar avem si curajul sa vociferam parerea asta despre noi - direct sau indirect. Despre aspectul fizic insa nu prea avem curajul sa comentam - si daca o fac unii sunt catalogati drept Narcis - si multi sunt, nu neg :).
Mie asta mi se pare incorect. Mai bine sa spuna de 100 de ori ca e frumoasa decat sa spuna o data ca e foarte desteapta. In primul rand pentru ca omul care se crede cel mai destept este de fapt cel mai prost. Descartes spunea ca pe masura ce stie mai multe isi da seama ca nu stie mai nimic. Vad asta si la mine, pe masura ce ma documentez mai mult despre un subiect realizez cat stiu de putin despre el, cate carti au fost scrise despre si nu le-am citit, cate pareri noi de care nu aveam habar si tot asa.
De aia va spun, incercati sa fiti macar la fel de critici cu creierul vostru pe cat sunteti cu fizicul vostru. VEdeti ce se intampla... Sa cad eu de pe bicicleta de fiecare data cand cineva face asta si nu se simte mai bogat si mai impacat cu sine dupa...:)