The devil is in the details. And so is all the fun!

Desi stiam ca voi veni la Nisa inca de la sfarsitul lui ianuarie, nu am reusit sa stau si sa imi fac un plan legat de ce sa vizitez. Nu am citit nimic despre monumente, cladiri, sau restaurante. Am venit aici asteptandu-ma la tot si la nimic. Astazi, cand inca eram la conferinta, am intrat pe internet si mi-am notat cateva must see-uri ale orasului. Insa, buimacita din cauza lipsei de somn (si a conformatiei mele genetice, cred) am uitat si lista, si harta orasului. Mi-am dat seama de asta de cum am iesit pe usa, dar am hotarat sa las lucrurile asa. De cate ori nu am auzit ca drumul, nu destinatia, conteaza cu adevarat. In orice alta situatie, as fi zis yeah, sure! dar astazi a fost altfel. Am plecat cu mintea libera si fara scop. M-am abatut de la drumurile principale, oarecum cunoscute (de ieri) si am cunoscut adevarata savoare a orasului. Am ajuns, fara sa vreau, in Vieux Nice, orasul vechi, care aduce izbitor a Florenta. Strazile sunt inguste, cladirile inalte cu mici balconase de unde atarna invariabil prosoape si asternuturi colorate.

Am urcat pe niste trepte ca sa ajung la o catedrala, in fata careia stateau de vorba cativa oameni ai strazii. Se vedea ca erau saraci, si totusi erau plini de voie buna, nu inversunati ca cersetorii pe care ii stim prea bine. Unul din ei s-a oferit sa imi faca o poza, si i-am dat aparatul, stiind deja ca nu are de gand sa fuga cu el.

Apoi am coborat si am intrat pe Promenade des Anglais. Cand sunt singura, mi-e de obicei rusine sa intreb pe cineva sa imi faca o poza, dar am zis ca nu este posibil sa plec din Nisa fara sa ma pozez cu marea. Am dat din fericire peste niste chinezi foarte draguti care nu s-au acrit complet cand i-am abordat cu franceza mea defectoasa.

Cand dau sa ma intorc, vad alti doi bosche, dintre care unul tolanit pe un pat improvizat pe plaja. Ii fac semn la unul din ei daca pot sa le fac poza. El aproba, dupa care ma cheama la el. M-a intrebat (intr-o engleza perfecta) de unde sunt, si i-am zis ca sunt din Romania. Foarte voios, mi-l arata cu degetul pe cel adormit si imi spune ca si el este roman. Adormitul ma intreaba fara pofta, tot in engleza, cum ma cheama si din ce oras sunt. Apoi imi spune sa iau loc pe canapeaua lui. L-am refuzat politicos, dupa care l-am intrebat de unde este. Adormitul este din Sibiu, si vorbeste engleza, spaniola si italiana foarte bine, si totusi doarme sub cerul liber. Prietenul lui, care s-a autodeclarat international, mi-a zis ca sunt de treaba si daca am nevoie de ajutorul lor, ii gasesc tot acolo.

Am luat-o apoi la picior de-a lungul falezei, unde l-am intalnit pe Domnul Necunoscut. Statea pe o banca si m-a intrebat daca ma deranjeaza daca imi tine companie. M-am gandit ca daca le-am dat o sansa celor doi bosche de pe plaja, merita si el efortul. Am vorbit cu el in franceza (chinuita, ca de obicei) asa ca nu a fost o pierdere de timp. Mi-a aratat casino-ul, Muzeul Massena si Hotelul Negresco, dupa care ne-am luat ramas bun si that was that.




In drum spre hotel mi-am dat seama ca in mica mea incursiune fara un scop precis am apreciat mai mult orasul, l-am cunoscut mai bine asa cum e el, nu cu obiectivele pline ochi de turisti. Am cunoscut oameni adevarati, care mi-au aratat un oras pe care fara ei, nu l-as fi stiut vreodata.

P.S. Pentru ca nu vreau sa includ urmatoarele intr-un post separat, va prezint sectiunea 'Nisa: sa vezi si sa nu crezi'

Nici nu stiu daca Lenebarbie va suporta un asemenea sacrilegiu!

Sistemul digestiv de la A la Z pe trotuarele Nisei

I like it big, I like it plumpy, I like it shiny and FUNKY!

Dragilor, cu scoicile m-ati obisnuit, dar intimitatile animalelor sunt OFF LIMIT!