miercuri, 18 martie 2009

andreea is a nice girl! just not too bright



Un mic post tot din seria "eu ma descompun" si din seria " Urasc visele" si... alta revelatie la metro!!
La BXL a venit primavara, sunt super fericita ca acum la birou pot sa stau in tricou (sunt la mansarda si bate soarele fix pe mine :). Ma rog, ideea era ca port tricou, si cum ma pregateam sa scriu un post despre Parlamentul European ma uit pe mana si vad ceva care arata ca o muscatura! (WTF?) De muscat nu ma musca nimeni, eu pe mine nici atat asa ca misterul e unul de nedeslusit. Stiu ca aseara a fost St. Patrick's Day, dar am baut doar o bere si un Breezer deci nu as putea spune ca am ajuns in asa hal incat sa ma musc singura fara sa imi dau seama sau sa las pe altcineva sa ma muste fara sa imi amintesc sau sa protestez.
Si cu visele astea, ufff. Am pus ceasul sa sune la 10, dar am zis eh,lasa sunt prea obosita, mai dorm o ora ca si asa m-am culcat foarte tarziu aseara. Ma si fix atunci! o ora doar mi-a trebuit sa am un vis oribil de frustrant si enervant din seria obsesiilor care imi bantuie mie subconstientul si care nu ma lasa nici sa dorm cum trebuie.Visul pe scurt: Discutii interminabile, frustrari, nervi, plansete cu carul din partea mea pentru niste kkturi cu care chiar nu ar mai trebui sa imi bat capul si care trebuie sa iasa cat mai repede from my system. Va spun sincer ca as prefera un vis trist decat unul asa frustrant. Cand te scoli dintr-un vis trist, te super bucuri ca a fost doar un vis si totul e ok. Cand insa te scoli dintr-un vis care e frustrant si care te obsedeaza si in viata reala, nu ai nicio scapare. te scoli inversunata, nervoasa ca iar ti-ai amintit de tampenii,iti pui iar intrebari fara sens si fara niciun fel de finalitate. Asta inseamna nu doar stres pentru mine ci si stres pentru Flavia care trebuie sa asculte :))) MUHAHAHA! A si sa nu credeti ca am visele astea doar in perioada asta, tot timpul am avut acest "DAR" de a imi transpune probleme si stresul in vise idioate.
Alta idee si iar la metro. Venea metro-ul si unul mic, de prin clasa 1-a cred se apropie de sine putin mai mult dar nu sare sau ceva. Ma si era sa fac infarct de frica. Mi-l si imaginam pe saracul baiat cazut pe acolo taiat de tren (stiu, macabru, oribil). Si de ce asta? Pentru ca eu cand am fost mica am fost foarte speriata de metro. DAR FOARTE!!! Si asta din cauza ca mama ne-a portretizat toata faza extrem de plastic si exagerat putin :) CA sa va dati seama de idee, cand se apropia un tren sau un metro, eu si Silvi eram lipite de mama, ne tineam cu mainile stranse de ea si eram nu stiu la cati metrii departare ca nu cumva sa ne traga masinaria sub ea. Simteam ca daca nu ne lipim de mama sigur o sa vina curentul ala si o ne ridice in sus ca o tornada si asta o sa fie sfarsitul. Cand auzeam ca vine metroul sau trenul eram moarte de frica, simteam cum se apropie marea primejdie si ne simteam fragile ca un fir de iarba in fata nimicniciei. Jur, eu asa o frica nu am mai avut pentru ceva de mult. A si tot din seria asta, cand eram mici, stateam toata ziua la Orsova iarna, sa ne dam cu sania. Stateam ore intregi, ude dar super extaziate de panta din fata casei si de copii cu care ne dadeam. PARTIE!!!!
Na si bunica-mea ca sa ne sperie si sa nu mai stam ude atatea ore (sa nu racim) ne spunea ca raceala vine de la picioare, si daca stam mult ude, o sa ajunga la inima si atunci o sa ne super imbolnavim la inima si nu stiu ce. Va imaginati ca stateam toata ziua, ude leoarca si nu aveam treaba, dar seara langa soba eu eram super stresata si parca simteam cum vine frigul de la picioare.... tot mai sus pana ajungea la inima :)) Si se mai mira cineva ca sunt la 22 de ani ipohondra????????? DAR ca sfatul nu m-a oprit sa stau uda leoarca toata ziua dar m-a facut sa mor de frica in fiecare seara dupa. Asta e stilul meu (original:)) sa imi fie frica sa nu cada drobul de sare dar sa nu il iau de pe margine. Mai bine ma stresez.

6 comentarii:

flavia voicu spunea...

in legatura cu visele alea:nu iti fa griji o sa treaca!been there done that! si stiu si cat de aiurea e. o data m-am trezit plangand :)) fac pariu ca nu e totul chiar asa de aiurea but it's all in our mind ;) avem noi darul asta

Andreea spunea...

da e clar. fetele au darul asta idiot. :))) mersi flavia!

Cârtiţoiu` spunea...

Eh! Şi eu mă stresez pentru te miri ce. Văd drobu' ăla încă dinainte să fie vorba de vreunu.
Cât despre vise: am avut nenumărate din alea în care mă trezeam cu plânsu', dar şi cu râsu'. De alea de groază nu mai vorbesc. Dar cele mai nasoale sunt alea frustrante. Chiar azi dimineaţă am avut unu', de m-am trezit cu o oră înainte să sune ceasul.

Andreea spunea...

:))) si sa te trezesti cu o ora inainte sa sune ceasul este iarasi enervant la culme!!!

Răzvan spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Răzvan spunea...

Zicea Flavia Creaţa mai deasupra mea: "o dată m-am trezit plângând". Eu dacă n-ascult muzică am coşmar, dinăla super heavy, adică trezesc 3 apartamente în jurul meu. Anyway... Ştiu că asta e din cauza părinţilor, bunicilor care mi-au băgat în cap toate tâmpeniile când eram mic. Sper că noi (generaţia X) am învăţat să nu ne educăm copii aşa...