vineri, 13 martie 2009

Fa-ti bagajele!!!!!


Sunt pe drum spre Bxl si nu pot sa dorm. imi place prea mult sa ascult muzica si sa ma gandesc , sa imi amintesc, sa imi fac planuri, sa visez. Mie niciodata nu mi-a placut sa visez cand dorm. nu pot sa controlez lucrurile, am de multe ori vise foarte frustrante si enervante si ma trezesc pocnind de nervi si mi se fute toata ziua. Dar noaptea nu pot sa adorm daca nu visez putin cu ochii deschisi. Sa ma inchid in cocon, sub patura, si sa visez - si asta fac si acum desi sunt in autocar si fara patura. Anul trecut cand mergeam spre Bxl tot din Heideberg a fost eclipsa de luna, am fost asa emotionata abia asteptam sa vad – si bineinteles ca am adormit la 20 de minute de HD. Acum ca nu mai e nici o eclipsa de luna normal ca nu dorm :) . Nu despre asta vream sa va povestesc. Ideea e ca, avand in vedere ca nu dorm, am reusit sa revad Frankfurtul din autocar. Am revazut Franfurt Hauptbanhof (Central Station) unde am baut prima data un Frapuccino de la Starbucks, am revazut chioscul de unde mi-am cumparat lapte cu capsuni in ziua cand am pierdut avionul spre State, am revazut Frankfurt Messe, unde am fost cu Flavi la cel mai mare targ de carti din Europa (ne-am intors de acolo ca niste catari pline de carti, reviste si pliante – asta cu pliantele o am de la mama care e mare pasionata :) si piata unde am baut prima data un Caipirihna in mijlocul zilei impreuna cu Bogdan, Iuliana, Madi, Nona, George, Marius etc. tot in ziua cand am pierdut avionul pentru State :)) . Cladirile mari din sticla si fier mi-au amintit ce pierdute in spatiu ne-am simtit (eu si Silvi) cand le-am vazut prima data pe la 11 ani cand eram cu mama si tata in drum spre Olanda. Si am fost uimita cate aminitiri frumoase am despre un oras pe care de altfel nu l-am vizitat decat in trecere de cateva ori. Astfel de amintiri random dar si extrem de frumoase le am pentru orase ca Viena, Budapesta, Londra, Amsterdam, Heidelberg, Zwijndrecht, Antalya, Paris, Venezia, San Marino, Linz si multe altele. In toate am fost cel putin de doua ori (in afara de Londra dar credeti-ma ne-a fost de ajuns ca sa uram orasul :)), in toate am ras, in toate am plans (la mine plansul nu e ceva rar deci nu e mare chestie) si am avut ocazia sa asociez cladiri si monumente cu fete si intamplari de cele mai multe ori funny ( funny acuma, multe au fost destul de odioase pe moment:) . Si ma bucur asa tare ca o sa am ocazia sa le povestec copiilor mei cand o sa ii tarasc prin diferite tari si muzee (cum facea mama cu noi :))))) uite aici maica-ta a mers cu taxi –bicicleta (nu ma intrebati ce e si cum arata ca nu as putea sa va explic, era un fel de struto-camila :), uite aici pe podul asta de langa Sena bunicii tai m-au pierdut cand aveam 12 ani, uite aici eu cu matusa-ta am cheltuit ultimii bani din excursie pe un cadou pentru bunici (am ramas fara niciun leu in buzunar cum s-ar spune:), etc.
Pe mine si pe Silvi de mici parintii ne-au plimbat prin lume. Nu suntem o familie super bogata, suntem oameni normali dar mama si tata au stiut ce sa pretuiasca si ce nu, pentru ce sa dea banii si pentru ce sa nu dea. Casa abia acum o termina, pana acum am stat intr-un apartament de 4 camere, eu si silvi nu am primit masina la 18 ani (am 22 si inca nu simt nevoia sa am una doar a mea : Mama se aude? ! :) dar am vazut aproape toata Europa, am vazut America si imi mai si ofera sansa sa studiez in strainatate. Si pentru toate excursiile trebuie sa le multumesc parintilor mei. Ca nu imi dau sa fut banii prin cluburi si sa imi iau 10 cocktailuri pe noapte, ca nu ma imbrac de la D&G ci de la Zara si H&M dar daca ii spun la mama ca vreau sa merg sa vad Spania imi da bani pentru asta. Si nu conteaza ca stau la hostel si ca merg cu autocarul sau cu avioane low-cost pentru ca pana la urma conteaza ce vad si cu ce amintiri vin de acolo nu unde am stat si cum am ajuns acolo.
Sentimentul pe care il ai cand mergi intr-o tara sau intr-un oras pe care nu l-ai mai vazut e de nedescris, sentimentul pe care il ai cand te intorci in locuri cu atatea amintiri este iarasi divin. De aia va spun, puneti bani la pusculita, luati-va bilete din timp (acum cu avioanele low-cost poti sa mergi oriunde repede si ieftin) , faceti bagajele si plecati unde va taie capul! Acum distanta nu mai e o problema in Europa. Cu avionul sau cu masina ajungi la Viena mai repede decat la Bucuresti. Plecati, vizitati, faceti poze, radeti si bucurati-va de peisaje noi. Mai bine beti o cafea la Budapesta decat 10 cocktailuri in The Note.
In concluzie, indemnul leninist ar fi: Vizitati! Vizitati! Vizitati! :)

5 comentarii:

movieaddicted spunea...

e frumos ca iti dai seama cat de norocoasa esti. iar indemnul este perfect :)

Ionesta spunea...

foarte frumos spus, desi cateodata mai trebuie si un cocktail in the note

Andreea spunea...

un cocktail da :) eu vorbeam de 10 :))

Răzvan spunea...

Vă citesc de ceva vreme şi nu pun în cântar fiecare post, dar pe ăsta... Mai din suflet nu te-am văzut scriind...
Sper că nu mai tre să spun că o concluzie mai substanţială nu puteai scoate... Jos pălăria...

Andreea spunea...

mersi razvan. tu esti tot timpul foarte dragut cu noi :) ma bucur ca ti-a placut postul. chiar l-am scris din inima, imi veneau gandurile in cap si imediat am scos laptopul pe autocar si l-am scris dintr-o suflare:)