3. The Road is the Destination sau Una din intrebarile filozofice

asta mi-a venit de la o faza banala in sine. Ieri , m-am gandit sa mergem sa mancam la un loc nou care s-a deschis langa noi. Flavia s-a dus inaintea mea la un bar cu net, si eu am mai ramas acasa pentru ca nu aveam ce sa fac pe net si m-am gandit sa ma pregatesc ca sa mergem acolo sa mancam. Asa ca am facut un dus super lung, m-am dat cu body lotion, cu crema de fata (o necesitate avand in vedere apa din Bruxelles) mi-am ales hainele cu mai multa grija, m-am machiat si am ascultat muzica – pe scurt m-am simtit bine si m-am relaxat cu ritualul asta. Pe drum, m-am simtit iar foarte bine -am ascultat over and over again la casti Ti-am dat un inel de la Holograf si CAntec Prost de la Vama Veche- si ma simteam si draguta asa ca a fost o fericire! Bun si finalul povestii a fost ca am luat-o pe Flavia, ne-am dus acolo dar bucataria era inchisa pentru inca 2 ore asa ca we ended up intr-un restaurant stil fast-food :))))) Dar nu mi-a pasat neaparat ca nu am ajuns acolo pentru ca drumul pana acolo a fost asa de fain. Na, si de la asta m-am gandit, de ce traim tot timpul doar pentru a atinge niste scopuri, de ce ne gandim mereu la ce vrem sa ajungem, la goal, de ce uitam mereu drumul pana acolo. De ce sacrificam mereu drumul pentru scop, de ce sa scuze scopul mijloacele? Mai ales cand scopul, sau goalul e asa departe si asa de incert. Nu o sa iti para rau ca ti-ai sacrificat drumul si scopul tot nu a fost atins? Sau, nu o sa para scopul mai putin relevant si mai putin imbucurator atunci cand e atins, tocmai pentru ca ai sacrificat atatea pe drum? De ce nu apreciem drumul la justa valoare? Toata lumea te invata sa look ahead cand pana la urma cred ca e mai important sa te uiti in stanga si in dreapta –nu neaparat sa nu te calce masina ci mai ales ca sa vezi ce te inconjoara si sa te bucuri de ce iti ofera peisajul, sau ma rog, drumul.