In ultima vreme nu prea pot sa dorm. Si ma dor prea tare ochii de oboseala ca sa pot sa citesc sau sa mai stau in fata calculatorului, asa ca stau si ma gandesc la diferite lucruri. Si imi pun tot felul de intrebari, si dau tot felul de raspunsuri pe care le dobor cu alte si alte raspunsuri contradictorii si tot asa. Bun, e clar ca nu toate intrebarile sunt filozofice si e si mai clar ca nu toate sunt inteligente sau au vreo anumita releventa (nici macar pentru mine nu au, pentru ceilalti nici atat). E de asemenea clar ca nu tot timpul ajung la niste concluzii si ca nu tot timpul ajung la concluziile pe care mi le doresc si ce e si mai ciudat e ca unele probleme nici nu necesita sau nu permit o concluzie.
Nu stiu daca ati avut vreodata sentimentul acela ca nu poti sa te opresti din gandit. Asta nu e lauda de sine. Nu trebuie sa fii Nietzche sau Heidegger ca sa nu te poti opri din gandit. Pentru ca pana la urma nu conteaza cantitatea gandurilor ci calitatea lor.Dar ma rog, ceea ce vream sa spun este ca mi se intampla cateodata sa mi se perinde prin fata ochilor (inchisi de altfel ) tot felul de idei care vin si pleaca alandala dar fara oprire oricat de mult mi-as dori si oricat de somn mi-ar fi. Si atunci ce pot sa fac? Ei bine raspunsul e simplu, numar oi in gand. Da, exact, leacul ala stupid pentru insomnie. Dar nu e asa stupid after all. Decat sa fac tot felul de ipoteze in gand care nu ma lasa sa dorm mai bine numar oi, ceva dull care nu necesita foarte multi neuroni (decat daca esti de 4 ani si atunci incepi sa inveti sa numeri) si care te poate adormi usor. Ma rog, am facut o introducere cam lunga. De fapt, vream sa va povestesc la ce m-am gandit in seara trecuta inainte sa incep sa numar oi. O sa fac asta in posturile de mai jos. Totul a fost scris deodata dar e un entry prea lung ca sa fie postat intr-unul asa ca l-am impartit in 4 –including acesta
2 comentarii:
dar cat de prolifica ai devenit dintr'odata, sa nu te deochi! :P
prolifica sunt si eu ca v'am citit si ca am lasat toate gandurile sa ma napadeasca, sub influenta intrebarilor tale intrebatoare.
Si cea pe care nu pot sa mi'o scot din minte e "filozofia" drumului, ca doar si eu sunt idealista. Si asa este, drumul in sine e mai frumos decat scopul, e pacat sa vrei sa sari peste el doar ca sa ajungi la capat...
stiu ca sunt prolifica, e normal daca nu pot sa dorm :)))
da, e adevarat ce spui, mai ales cand la capat nici nu stii ce te asteapta
Trimiteți un comentariu