sâmbătă, 17 ianuarie 2009

poezie

Am vazut ca Victor a postat de ziua lui o poezie a "celebrului sau coleg de aniversare" Mihai Eminescu. Si mi-am amintit si eu de poezie cu ocazia asta. Si pentru ca o sa fie si ziua mea peste 2 zile imi permit si eu sa las aici niste poezii. Toti ne-am dori sa avem viata ca intr-o poezie frumoasa dar nu o avem majoritatea dintre noi.
Am zis prima data sa pun niste poezii de Nichita Stanescu sau de Lucian Blaga, preferatii mei, dar m-am hotarat sa fac publice niste poezii scrise pentru mine, stiu sunt egoista. Acum 2 ani, matusa mea, doctor psihiatru m-a luat cu ea la spitalul Zam, unde lucreaza. Acolo, inconjurat de aburii spirtoaselor locuieste un poet necunoscut. El mi-a promis ca o sa imi scrie cateva poezii, si s-a tinut de cuvant. Nu m-a uitat, asa ca peste 2 ani, cand m-am intors la matusa mea la Deva m-am trezit cu un teanc de poezii. Am vrut sa scriu aici ca are talent, ca scrie frumos, ca are poezii frumoase, ca e trist ca nu e cunoscut si apreciat si e inchis intr-un spital lugubru dar nimic nu mi s-a parut potrivit. Asa ca mai bine vin direct cu 2 poezii:
Una dedicata mie, pentru ca sunt egoista si pentru ca zambesc de fiecare data cand o vad:(

" Doi ochi mandrii si caprui
Eu vazui o data.
La o fata din popor
Vai, ce mandra fata.

Dedesubt de ei erau,
mandrii obrajori
rosii, tineri si frumosi
tot ca doua flori.

De eram un Grigorescu,
o pictam intr-un tablou.
O puneam eu pe perete
Singur, s-o privesc doar eu.

Iar un sculptor de as fi
Marmura mi-as cumpara.
Cu rabdare as ciopli
Venus fi in fata mea.

Iar prenumele ce-l poarta
Este de la Sfantu Andrei.
Ingeras e asta fata.
Minunata-i varsta ei.

Esti frumoasa ca o stea
Mandruto fetita.
Ochi frumosi ca de margea,
Mandra albinuta.

Eu as vrea ca tu sa-mi
Muza inspiratoare
Sa compun eu poezii
Mandre, sclipitoare.

Iar acela ce-o citi
Astea versuri scurte.
Premiu eu, atunci i-oi da
De- o ghici el fata.

Seamana ea doar lei
Cu matusa ei
Amandoua au venit
Din Calea Lactee.


SI ceva franturi dintr-o POEZIE CARE IMI PLACE MULT:

ea: e trist afara si tarziu
sa ne-amintim iubite
caci tu esti zeu si eu sunt fiica
superbei Afrodite.

......
suntem castele de nisip
aproape de surpare
intind o mana si te-ating
apoi, totul dispare.

el: Ca eu sunt zeu, tu afrodita
asta chiar se poate
dar pe moment doar muritori
iar noi suntem aproape.

.....
ruinele nu-s de nisip
ce stau acum sa cada.
te iau de mana, am sa strig
Iubito, imi esti draga!"

4 comentarii:

lenebarbie spunea...

Prima aduce a Cosbuc, cu toate elementele de doina populara, iar a doua a Eminescu. Dar e foarte frumoasa metafora castelelor de nisip...

Victor spunea...

Iti multumesc pentru urari si da-mi voie sa-ti trasnsmit in avans "La multi ani!".
Si ca sa-ti intorc gestul si sa "nu strivesc corola de minuni a lumii" :) vreau sa las una din poeziile preferate, de asemenea, "inconjurat de aburii spirtoaselor" :))

Rondelul rozelor de august - A. Macedonski

"Mai sunt inca roze - mai sunt,
Si tot parfumate si ele
Asa cum au fost si acele
Cand ceru-l credeam pe pamant.

Pe-atunci eram falnic avant...
Priveam, dintre oameni, spre stele; -
Mai sunt inca roze - mai sunt,
Si tot parfumate si ele.

Zadarnic al vietii cuvant
A stins bucuriile mele,
Mereu cand zambesc, uit si cant,
In ciuda cercarilor grele,
Mai sunt inca roze - mai sunt."

Andreea spunea...

@ lenebarbie: si pe mine partea cu castele de nisip m-a impresionat cel mai mult!!
@victor: multumesc victor, foarte frumoasa poezia!

Andreea spunea...

a si se si potriveste foarte bine cu starea mea. imi da sperante:)