Revolutionary Road - jur ca nu vreau sa fie un post feminist -dar cred ca este :))

Aseara am vazut ce s-ar fi intamplat daca Jack nu ar fi inghetat in Atlantic cand Titanicul s-a scufundat. Mai exact am vazut Revolutionary Road cu Leo si Kate Winslet.
Nu, nu e un Titanic Reloaded, nu, n-are legatura cu Titanicul ca si film in sine; doar ca e a prima oara cand Kate si Leo joaca impreuna dupa Titanic.
Plotul nu are legatura cu Titanicul dar ma face totusi sa imi amintesc de film. Pentru ca pana la urma te intrebi, oare ce s-ar fi intamplat daca Jack si Rose ar fi supravietuit impreuna si s-ar fi casatorit sa spunem. Tind sa cred ca nu le-ar fi mers asa de bine impreuna, Oricata iubire si intelegere, exista o diferenta intre el si ea, niste bariere culturale care nu ia-r fi lasat sa doarma linistiti noaptea.
Mie mereu imi spune mama : tu ai nevoie de cineva care sa te traga in sus, nu in jos, ai nevoie de cineva care sa tina pasul cu tine. Nu am vrut sa accept sfatul asta pana acum vreo cateva saptamani cand am realizat cam cum stau lucrurile. Aky, bunica Flaviei ne-a spus si ea o data " sa va luati un sot care sa fie mai destept ca voi si mai realizat ca voi, ca sa puteti sa il respectati, caci daca nu il respectati o sa va urati casnicia." Sper sa gasesc asa ceva la un moment dat, asta e clar daca se gasesc barbati mai destepti si mai tari ca mine :)))
Dar se intampla cateodata sa il respecti si sa il divinizezi pe un anumit ca mai apoi sa iti pice fisa -destul de dureros - si sa se dovedeasca omul mult sub asteptarile tale... Asa s-a intamplat in Revolutionary Road.
Frank si April s-au iubit si s-au casatorit si April credea ca totul o sa fie roz. Si deodata s-a trezit intr-o casnicie ratata, cu un sot frustrat (datorita locului de munca) care nu stia dupa atatia ani care e de fapt vocatia lui si ce ar vrea sa faca cu adevarat. Si s-a trezit in cosmarul asta si a incercat sa il dreaga, desi ar fi fost mai bine daca nu ar fi intrat in el ni the first place, mai putina suferinta. A incercat sa se salveze pe sine de la o viata mediocra dar mai ales sa il salveze pe el de la asa ceva. Si i-a propus sa se mute la Paris, ea sa lucreze, el sa aiba timp sa isi descopere pasiunea si vocatia.Parisul nu insemna ceva in sine, ci doar fuga spre ceva cu inteles, spre altceva pana la urma. Finalul e dezamagitor si totusi previzibil. Dupa niscaiva experiente - putine, ca am abia 22 de ani - si dupa filmul asta (si alte filme si carti gen Bal Mascat) ma intreb de ce pisici li se spune la barbati sexul tare. Nu degeaba se spune ca o mama pentru copiii ei poate sa se transforme in leoaica. ASa poate sa o faca si pentru viata ei, cariera ei sau barbatul ei. Barbatii o lasa mai moale, pot sa se bata ca animalele pentru un kkt daca sunt beti dar viata lor stau si o privesc cum se desfasoara de undeva din afara. ASa si Frank asta, a lasat lucrurile sa decurga fara sa lupte cu adevart pentru ceva, s-a lasat in bataia vantului, si vantul i-a dat o creanga fix in fata si i-a spart mecla AKA viata lui nu a iesit tocmai cum si-ar fi dorit, sau ma rog el saracul nici nu cred ca stia ce isi doreste.
DAca puteti, sa va uitati neaparat la el, este dureros de real. Un film extrem de bun.
si acum cateva quotes ca sa va atrag atentia :

April Wheeler: It takes backbone to lead the life you want, Frank.

April Wheeler: I saw a whole other future. I can't stop seeing it.

John Givings: Hopeless emptiness. Now you've said it. Plenty of people are onto the emptiness, but it takes real guts to see the hopelessness.

John Givings: You want to play house you got to have a job. You want to play nice house, very sweet house, you got to have a job you don't like.

Frank Wheeler: Sweetheart, it's just not very realistic, that is all.

Apri Wheeler : No frank, this is what is unrealistic. It's unrealistic for a man with a fine mind to go on working year after year at a job he can't stand, coming home to a place he can't stand to a wife who is equally unable to stand the same things. Our whole existence here is based on this great premise that we are special and superior. But we are not! we're just like everyone else.
It's what you are that's being stifled, it's what you are that is being denied and denied in this kind of life.

John Givings: What happened Frank? you got cold feet? you decided it is better here after all, you figured it's more comfy here in the whole hopeless emptiness after all? Big man you've got there April, big family man.