Filantropica - part II

Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primeşte pomană, e ideea centrala a filmului. Dar viata bate filmul, asa ca textele lui Gheorghe Dinica din film sunt slabute in comparatie cu ceea ce traim aici in fiecare zi. Locul preferat al cersetorilor cu povesti sunt metrourile, iar cu noi luam 2 metrouri spre scoala si apoi doua spre casa, ne-am familiarizat cu tacticile lor ingenioase.
Cele care mi-au placut cel mai mult sunt acestea:
1. Un tip mai negricios asa, micut de statura, intra in metrou acompaniat de o tipa de aceeasi coloratura. El: 'Buenos dias damas y companeros, disculpan la molesta! Voy a interpretar un cancion columbeano. Pero yo soy de Argentina (...).' Dupa care prietena merge sa colecteze 'aprecierile' publicului intr-un paharel de plastic. Dar nu asta e important. Important e ca dupa ce au terminat, el i-a spus ei intr-o romana perfecta: 'Hai in celalalt vagon'.
2. Locul doi il ocupa o femeie care profeseaza tot in metrou. Ieri am vazut-o cersind, spunand ca e din Georgia si ca a fugit de razboi. Astazi, o vad cu o burta de gravida improvizata, tipand ca e din Albania si ca daca nu ne gandim la ea, sa ne gandim la 'copilul' care urmeaza sa se nasca. Tare am eu impresia ca domnita din Georgia/Albania imi este compatrioata...
3. Aici mi-a fost greu sa decid, pentru ca sunt atatea si atatea optiuni. Am ales un domn pe care am avut placerea sa il cunosc cand au venit Silvia si Giulan in vizita. Nu voi vorbi despre povestea din spatele mainii intinse, ci despre calitatile sale de strateg in ale cersitului. Mergand noi pe o straduta din centru Bruxelles-ului, care acum este impodobit superb, am zis sa ne oprim sa facem niste poze! Marea noastra greseala a fost ca ne-am oprit in fata unui cersetor, un batranel usor rosu de la frig. M-am uitat la el cum ma uit la toti cersetorii, cu o combinatie de curiozitate + nervi. Nu mi-am dat seama ca aveam de-a face cu un profesionist. Domnul a fost lezat de prezenta noastra in fata micii sale intreprinderi, asa ca, pe un ton rastit, ne-a spus: 'move on!!!' Ce sa facem, ne-am conformat. Doar nu puteam sa ii luam sarmanului painea de la gura, mai ales ca acum in prag de sarbatori, in centrul orasului este plin de lume, asa ca profitul atinge cote maxime!
Eu nu dau bani cersetorilor din principiu - fie ca sunt copii, batrani, cu mainile bagate pe sub tricouri, tarandu-se pe strazi etc. Nu! Este evident ca cersetorii exista astazi in numar asa de mare pentru ca este profitabil. Atata timp cat lumea se lasa impresionata de mainile intinse, mainile intinse se vor inmulti. Ca sa nu mai vorbesc ca aceste maini numara zilnic mai multi bani decat mine probabil. Nu mi-e mila de ei. Vad atat de des barbati tineri, care ar putea face orice altceva, cersind de la bunicii mei, care au muncit toata viata pentru ce au. Vad femei care isi tin copiii in frig, pentru ca asta impresioneaza trecatorii. Eu la astfel de femei nu le-as da bani, ci cu joarda pe spinare.
Ati observat de altfel ca nu prea exista cersetori batrani? Adica oameni pe care ii vezi si zici: uite sunt batrani si nu mai au pe nimeni si au o pensie de rahat si au ajuns aici! Nu! vezi femei care prefera evident sa cerseasca in loc sa se angajeze ca femei de servici sau spalatorese sau ceva, pentru ca nu ar fi platite suficient de bine. Eu dau cate 10 mii unei babute din piata Libertatii, pe care o vedeam stand in ger cu cativa ghiocei in mana, fara sa zica pas! Dar ea nu e cersetoare. Ea nu are o poveste buna, ci doar batranetea ei si cativa ghiocei.
Off, iarasi m-am lungit si am deviat de la ideea initiala. Totusi, ganditi-va, din cei care cersesc pentru o paine, cati oare joaca doar un rol?
hint: in film gasiti raspunsul la intrebare :)