Ciudati, perversi si fani

Desi relativ inactiv pentru o perioada indelungata de timp, blogul nostru reuseste inca sa atraga o gama variata de cititori. Si cum ne mandrim cu nivelul intelectual ridicat al celor de ne citesc, vreau sa le dedic acest post, si sa le multumesc din suflet ca inca ne sunt alaturi.

Daca doriti sa aflati mai multe informatii legate de domiciliul nostru si locurile in care ne desfasuram activitatile socio-culturale, urmariti indeaproape acest blog, dar tineti minte - am facut 8 ani de karate si port tot timpul la mine spray paralizant.

V-am pupat!

Slalom printre lupi si pretiosi

Cei ce ma cunosc sunt constienti de faptul ca sunt usor iritabila, si foarte multe aspecte ale vietii, precum si majoritatea oamenilor cu care interactionez, imi creaza o stare de discomfort ce aduce a ura. Totusi, consider ca fac parte din categoria de oameni care va judeca cel mai putin pe cei din jur, in principiu pentru ca nu imi prea pasa, dar si pentru ca sunt constienta de ce se afla la mine in ograda. De aceea, cand dau nas in nas cu cate un lup moralist, sau cu un pretios ce se crede God's gift on Earth si restul sunt doar niste gunoaie ca graviteaza in jurul lui, o iau razna.

Ii voi analiza pe rand, si, ca sa vedeti ca nu numai Marijuana este cea mai fidela fata, imi voi recunoaste si eu micile scapari.

Lupul moralist este o persoana ce si-a ratat cariera de preot/pastor/rabin sau de cadru militar. Acestea sunt cele doua profesii care ii incadreaza perfect pe acei compulsivi care dorm linistiti noaptea numai si numai daca faci intocmai ce iti spun ei sa faci. Orice deviere de la calea cea dreapta va fi intampinata cu predici, priviri dezaprobatoare si NEAPARAT o comparatie cu insusi lupul moralist, din care evident ca tu iesi ala ciufulit si lupul moralist va fi, ca de obicei, superior tie dar ingrijorat pentru soarta ta.

Aveti cu totii lupi moralisti in viata voastra: cretinul care va spune sa va lasati de fumat pentru ca nu e sanatos, cand el la randul lui conduce ditamai bolidul toata ziua, astfel incat face tocanita din plamanii a trei generatii viitoare sau constipata care se uita la tine cu dispret pentru ca esti singura si daca ai stii si tu ce bine e sa fii cu cineva care te iubeste si te intelege nu ti-ai mai pierde noptiile prin cluburi, cand "iubi" ei se fornica sambata trecuta cu alta. Am fumat mult timp si am fumat ca un furnal. M-au exasperat multi cu atatea argumente: ba ca fumatul nu este sanatos (serios, si eu care credeam ca imi fortific bronhiile!), ba ca de la fumat sunt asa de mica (nu idiotule, este genetic), ba ca daca fumez stand intinsa fumul se depune mai aiurea in plamani (asta ai aflat din Formula As sau alta revista stiintifica de acest gen?), ba ca daca nu ma las pana la varsta x de fumat o sa mai imi creasca 4 brate si o sa fiu cunoscuta drept femeia caracatita. Na si uite ca intr-o zi m-am lasat de fumat. M-am lasat pentru ca nu am mai avut chef o zi si am zis sa incerc. Si in ultimele 4 luni, pe langa faptul ca nu mai fumez, stiti ce altceva nu fac? Nu sacai lumea din jurul meu daca fumeaza, nu le spun ca ar trebui sa imi urmeze exemplu, nu ma uit la ei si zic vai nu stiu cum poti sa participi activ la propria ta moarte. Si stiti de ce nu fac asta? Pentru ca nu sunt ipocrita, idioata, pentru ca am lucruri mai bune de facut si pentru ca nu consider ca prietenii mei sunt retardati si prin urmare isi pot trai viata fara predicile mele. De cateva saptamani am hotarat sa nu mai mananc nici carne. Din nou am inceput sa aud ca "nu e bine". Cele trei cuvinte de groaza, asa le voi numi de acum incolo! Bunica-mea, si numai eu stiu cat o iubesc, mi-a tinut o intreaga predica despre cum nu e sanatos sa nu mananci carne, dar tot ea, cand merg in Romania, ma imbie sa mananc slanina si jumari, doua perle ale alimentatiei sanatoase. 

Am mai citit undeva ca oamenii sunt mai preocupati sa arate cu degetul la cat de de nesanatos sa fii vegetarian decat sa se ingrijoreze de cati oameni mananca pizza si chipsuri si dulciuri in fata televizorului sau computerului. De altfel, ca sa fie oficial, motivul principal pentru care nu mai vreau sa mananc carne este ca vreau sa ajut animalele. Abia dupa asta ma voi gandi cat ma ajuta pe mine, si pentru cei inca ingrijorati de soarta mea, m-am documentat si trupul meu sculptural nu va avea nimic de suferit, ba dimpotriva. De cateva ori, incercand sa ma apar si sa imi argumentez decizia, am luat-o putin pe aratura si am ajuns aproape de zona moralista. Recunosc ca de multe ori e greu, iar daca e vorba de principii fundamentale, ce definesc o societate, sunt perfect de acord sa lupti pentru ele. In schimb, cand vine vorba de stilul de viata al unui om, daca ii spui ceva mai mult decat o data, abuzezi. 

Lupii moralisti sunt oameni care cred ca trebuie sa primeasca trofee pentru cum isi traiesc viata, au nevoie sa fie vesnic aprobati si laudati pentru deciziile pe care le iau pentru ei insisi. Auzi Maica Tereza, daca esti demna de luat ca exemplu, crede-ma, vei fi. Daca nu, incearca sa nu te bagi pe gatul unor oameni care vor sa fie lasati in pace. Iar daca devii prea disperat/a, fa-ti vreo doi copii si lauda-te la ei, dar lasa-ne pe restul sa ne traim vietile ca niste cauze pierdute ce suntem!

Sa trecem acum a doua jumatate, la pretiosi. Seamana cu lupii moralisti, dar sunt mai degraba verisori decat frati. Diferenta consta in faptul ca pretiosii judeca, barfesc, sau ofteaza (public mai mult decat privat) si dau sfaturi la modul general, in fata unui public imaginar, referindu-se insa la anumite persoane. Sunt oamenii care se simt prea educati, prea rafinati, prea culti si versati, si se simt asaltati de plebe, de cei care au interese simple, care beau cola nu suc de portocale rosii, se uita la telenovele nu la Grey's Anatomy, care nu sunt la moda si nu stiu sa se asorteze, care mananca cu mana nu cu chopsticks si lista poate continua. Pretiosii insa nu isi vor bate joc de plebe pe fata. In public, acestia vor face tot posibilul sa dovedeasca tuturor ca ei pot avea conversatii cu oricine, ca nu sunt snobi, ca parte din carisma lor sta tocmai in faptul ca nu se uita cu scarba la cei cu interese mai putin originale, culte si cosmopolite. Insa in privat, intr-un grup format strict din pretiosi, acestia vor dezbate cum civilizatia se destrama si oamenii nu mai au valori si printipuri (ca si cum omenirea a fost pana nu demult compusa numai din intelectuali, pe cand prostimea era in minoritate, iar acum soc, lucrurile au luat o teribila intorsatura si brusc intelectualii sunt in minoritate) si bietii pretiosi se zbat sa supravietuiasca intr-o astfel de societate pe care incearca in van sa o redreseze. 

Ce nu am inteles eu niciodata a fost procesul prin care oameni s-au autointitulat la creme de la creme. Spun asta pentru ca ii stiu pe cei ce se considera pretiosi. Au inceput sa citeasca mai intens de vreo cativa ani si ii auzi vorbind despre ce carte au pe noptiera saptamana asta si sunt socati de cum lumea nu mai e interesata de lectura (cand primele carti pe care le-au citit au fost cele obligatorii in liceu), au barfit la fel ca toata lumea dar au hotarat intr-o zi ca nu e matur sa barfesti si din momentul ala au inceput sa impanzeasca retelele sociale cu citate despre cum ar trebui sa te ridici deasupra barfelor, despre cum doar "small minds discuss people", simtindu-se deasupra tuturor la fiecare nou status postat. Mai mult, sunt cei care sustin sus si tare ca ei sunt "real", ca spun totul pe sleau si ca ei nu au timp sa poarte manusi in jurul nimanui. Adevarul este prietenul lor si totusi nu s-au dus niciodata la o persoana aparent nedemna de ei, sa le spuna: "Hei Gigel, in primul rand ai un nume de cacat, apoi blugii aia trasi pana-n gat nu te avantajeaza si uite aici, o carte care cred ca ti-ar deschide ochii!" 

Recunosc ca si eu judec oamenii, dar incerc sa ma abtin sa ii fac pe altii de cacat laudandu-ma singura in predici sub forma de statusuri pe facebook. Daca spui "ah am fost azi la biblioteca, cat mult iubesc sa stau printre carti, pacat ca e atata, dar atata de goala. unde e restul lumii devoratoare de literatura, sau, sa fi ramas doar eu?" NU ajuti societatea in niciun fel. Mai mult, e clar ca nici nu iti pasa, dimpotriva, cu cat mai putini oameni in biblioteca, cu atat te simti tu mai cu pana-n fund ca nimeni nu-i ca tine. Inceteaza te rog. Te faci de ras. Daca nu te simti apreciat, du-te acasa la parinti si la bunici. Pentru ei, soarele rasare din fundul tau, asa ca ia-ti doza de complimente de la ei si lasa-ne, ca nu ne pasa. Mersi!

Wishlist

Cred ca daca ar exista un decalog al blogging-ului, eu as fi incalcat toate cele 10 porunci. Nu am mai scris si nici nu am vreo scuza, mai putin faptul ca nu am mai avut chef. Iar acum, cand scriu, sunt atat de lenesa incat nu voi traduce post-ul, scris initial in engleza, in romaneste. Pana una alta, cine nu stie sa citeasca nici macar atat in engleza, nu are ce cauta pe blogul asta. BOOM! Ba il traduc caini vagabonzi ce sunteti, pentru ca mie imi plac toate animalele, chiar daca-s urate si musca! Cu placere.

Oricum, puteti sta linistiti, ce voi scrie nu are nicio legatura cu altceva in afara de mine si de ce imi doreste mie sufletul de Craciunul numarul 25 al vietii mele. Asadar, numaratoarea inversa a pornit si mai sunt 25 de zile pana puteti sa va croiti drum spre inima mea zvacnind a materialism, cumparandu-mi urmatoarele:

• Doc Martens!!! In mod normal nu sunt o mare amatoare de grunge, dar in ultima vreme D. Marten's mi-a atras atentia cu niste modele mai putin ostentative, cum ar fi Victorian Flower Prints, Potent Purple Suedes, Blythe Faded Pink Suedes, Aries Tan Wool Boots si Juney Beige High Boots! 
• Nu m-ar deranja deloc nici o pereche de espadrile inchise Havaianas - desi nu imi este foarte clar daca se pot purta si inauntru si afara fara a risca degeraturi precum cele ale alpinistilor cu prea mult zel si prea putin antrenament?
• Urban Decay Baked bronzer pentru fata si corp, Urban Decay Midnight Cowboy Shimmer Lotion, adica orice poate sa imi ascunda din paloare si ma face mai bronzata si shiny!
• Obsesia pentru posete plic supradimensionate a atins apogeul cand am descoperit plicul rosu Camille Zarsky. L-am vazut, mi-a placut, deci mai ramane doar un lucru de facut!  
• Ochelarii vintage Alain Mikli, sau orice aduce a look-ul lui Iris Apfel aka Flavia of the future!
• Kit-urile Sephora Smokey Eye si Urban Decay's Naked Brush, pentru ca sunt obsedata de machiaje si nu am de gand sa imi cer scuze pentru asta!
• Sparkling Lickable Body Powder - need I say more?
• Reese's Peanut Butter Cups - cine sustine ca diamonds are a girl's best friend nu a incercat niciodata Reese's!
• Nu stiam care imi place mai mult: colectia Nicki Minaj sau setul Shatter Effect de la Opi. Am hotarat ca cea din urma este mai cool, si ca desi culorile N.M. sunt in principiu cool, nu le-as purta la aproape nimic. Intre timp mi-am facut singura cadoul asta.
• Balerinii Charlotte Olympia Kitty Flats, pentru ca sunt draguti si picioarele mele mi-ar fi vesnic indatorate ca le-as lasa sa faca o pauza de tocuri!
• Violent Lips Red Leopard Print, defapt oricare dintre modelele de la Violent Lips, pentru ca vreau un moment Lady Gaga si/sau sa sperii copiii mici care vin sa colinde la mine la usa.

Et voila, lista completa. Asta este momentul pentru cei care cred ca fetele sunt imposibil de impresionat sa vada ce fata de treaba sunt eu. The above are all you need! Boom!

Ne intoarcem acasa

Pe langa faptul ca am inceput un blog in engleza, ne-am terminat amandoua studiile postuniversitare - nu ca aveam nevoie de inca o confirmare ca explodam intr-o aura de inteligenta, si acum venim amandoua acasa in vacanta. Probabil nu ne veti vedea in public prea mult (eu personal voi fi intr-o permanenta stare de ebrietate la domiciliu, uitandu-ma la filme proaste si afundandu-ma in amor propriu si sunt relativ convinsa ca Andreea va fi si ea acaparata de stilul meu de viata alternativ).

Iar pentru voi, dragi cititori, am hotarat, sa redeschidem acest blog dupa un an de zile, pentru ca ne-am porcit infinit de mult de atunci si ce poate fi mai iresponsabil decat sa ma debarasez de tot si toate pe vastul internet?

V-am pupat, gorile constipate! 

"All the world is made of faith, and trust, and pixie dust."

"All children, except one, grow up. They soon know that they will grow up, and the way Wendy knew was this. One day when she was two years old she was playing in a garden, and she plucked another flower and ran with it to her mother. I suppose she must have looked rather delightful, for Mrs Darling put her hand to her heart and cried, ‘Oh, why can’t you remain like this for ever!’ This was all that passed between them on the subject, but henceforth Wendy knew that she must grow up. You always know after you are two. Two is the beginning of the end."

"You know that place between sleeping and awake, that place where you can still remember dreaming? That's where I'll always think of you."

"The life of every man is a diary in which he means to write one story, and writes another; and his humblest hour is when he compares the volume as it is with what he vowed to make it."

"Every time a child says 'I don't believe in fairies' there is a little fairy somewhere that falls down dead."

"no one ever gets over the first unfairness; no one except peter."

"God gave us memory so that we could have roses in December."

"Our life is a book to which we add daily, until suddenly we are finished, and then the manuscript is burned."

"To love would be an awfully big adventure."

"When the first baby laughed for the first time, its laugh broke into a thousand pieces, and they all went skipping about, and that was the beginning of fairies."

mai tineti minte?????????

Tati pentru noi

Pe 19 ianuarie eu si Silvia (sora geamana de sange) am implinit 23 de ani.
Tata ne-a sarbatori si pe blog la el.
Mi-a venit sa plang dar sa si rad isteric cand am citit ce a scris aici :) are asa un stil!!! :):):):)

Spre ce meleaguri noi grabit alergi

Citeam acuma la Andra despre poza asta cu Ana Geoana si m-a pus putin pe ganduri. Eu chiar ieri i-am vazut profilul (inainte sa isi puna pe privat pozele sau sa si le deleteze), dupa ce am citit pe net despre noua EBA (ca sa vedeti cum ma plictisesc eu cand ar trebui sa imi scriu Literature Review-ul pentru teza mea de masterat - dar nu dati vina pe mine, sunt inca acasa si nu e asta mediul meu normal de invatat :(( ). Si m-am uitat la pozele ei si nu mi s-a parut nimic anormal - anormal pentru zilele noastre vreau sa zic, nu pentru nu stiu ce standarde mai vechi.
Ce vreau sa zic, domnule,daca fata asta facea ceva diferit decat ceilalti colegi ai ei atunci as spune da, jos palaria, Ana asta e o ciudata si merita sa apara in ziare. Dar nu, nu e o ciudata, e exact ca toti colegii ei, ca toti copii de varsta ei. Ca ea si prietenii ei au mai multi bani si pozele nu sunt facute in baia din blocul 7 scara C din Ferentari sau din Lipovei si sunt facute pe cine stie ce insula exotica e singura diferenta - care pana la urma e doar de nuanta si nu trebuie luata in seama (nu e vina ei ca parintii ei au bani). Acum vreo 2 zile ma uitam cu prietenii mei pe HI5-ul unei fetite de la Orsova (orasul meu natal) pe care eu o stiu de cand s-a nascut (eu aveam 8-9 ani pe atunci) si ne cruceam ce poze, ce limbaj aveau fetele de acolo. Deci se intampla si la case mai mici:P. Asa ca mie isteria cu fata asta mi se pare exagerata.
Ce ma intristeaza pe mine insa nu e ca fata marelui politician Geoana (pfffff) e in costum de baie (are un corp superb pana la urma, la toti cei putini ani ai ei) ci ma intristeaza ca in ziua de azi copiii (fete si baieti alike) cresc prea repede....si fizic si psihic. Spune o melodie pe care plange tata (apropos, azi e ziua lui :P)poti sa faci de toate in viata dar fa-le la timpul lor. Copiii astia nu fac lucrurile la timpul lor, sar peste etape frumoase din dorinta de a fi considerati oameni mari sau din cine stie ce alte considerente (nu vorbesc aici de copiii pe care diferite momente nefericite, viata i-a maturizat fortat). Imi povesteste Silvia ca ii psune un prieten ca fata (fata din discutia lor)are doar 17 ani dar e FOARTE matura pentru varsta ei (si asta o spunea cu mare mandrie).De ce e un motiv de mandrie ca e matura pentru varsta ei? E un motiv de tristete as spune eu, ca o sa aiba timp sa fie matura mai incolo dar anii astia de liceean ne-matur si copilaros nu o sa ii mai iei inapoi niciodata!Niciodata! Sa faci sex mai repede, sa lucrezi cat mai repede,sa ai o gandire matura, sa ai relatie serioasa cat mai repede, sa ai masina cat mai repede, totul mult mai repede. DAr de ce? Nu o sa ai timp zeci de ani sa faci sex? nu o sa ai timp zeci de ani sa lucrezi si sa fii angajat? nu o sa ai zeci de ani sa conduci ce masina vrei si iti poti permite? Nu o sa fii casatorit zeci de ani?Ca om adult, cam faci aceleasi lucruri pe parcursul a multor, multor ani. Doar in primii 20 de ani de viata, poti sa faci lucruri atat de diferite, poti sa ai atatea etape diferite si noi ne incapatanam sa pierdem ce poate sa fie mai frumos. Parerea mea e ca suntem niste mari prosti! (spun suntem, pentru ca si eu am avut greselile mele in acest sens).Avem mereu impresia ca doar atunci cand o sa fim "oameni mari" o sa ne putem cu adevarat bucura de viata si o sa fim completi, si e total gresit. Omul matur nu duce viata asta roz pe care noi ne-o cream in cap, omul matur are suferinte, are greutati si mai ales! mai ales! are BLAZARI, are idealuri ingropate, are plictis, are sentimentul ca viata trece pe langa el pentru ca toate zilele sunt la fel (si asta nu o spun din experienta proprie,ci dupa ce m-am uitat in jur, eu nu sunt inca MATURA, eu am inca vise naive, nu m-am lovit inca de viata, inca strig dupa mama pentru diferite chestii). Si toti ne impingem bulbuc sa ajungem aici....ce prostie!
Si eu faceam la 14 ani petrecere in pijamale ca si Ana Geoana,cu Noemi si Alecsis si Silvia, dar nici nu ne gandeam sa ne facem poze sexy in pijamale sau cine stie ce alte kkturi. Ne facea mama lui Noemi clatite cu ciuperci si ne uitam la un film, povesteam, radeam, ne imaginam cum o sa fim noi cand o sa fim mari (observati nuanta, noi ne imaginam ,ele deja se transforma in asta). Sau ne uitam la filme de groaza(SCREAM) si beam lapte dupa sa ne calmam si mergeam toate in lant la baie, de frica!
Sa nu mai spun ca nici la 16-17 ani nu eram mai breaza, high-lighturile saptamanii erau "intalnirile" la ceai cu Victor in Frog :P. Dar nu imi pare rau, am avut o copilarie si o adolescenta atat de frumoasa, cu momente asa de superbe ca nu le-as da pe amintirile nimanui! NIMANUI!
Si nu poti sa spui ca eu sunt cine stie ce babeta, ca abia fac 23 in fix o saptamana!
Pana la urma, fiecare cu viata lui si generatia lui, dar e pacat ca ne incapatanam sa ajungem mai repede intr-o destinatie care nu pleaca niciunde si unde o sa salasluim mult de acum inainte. Scurtam drumul sau il facem in mare viteza si nu ne bucuram de el, ca sa ajungem la destinatie si sa ce? sa ce? Sa nimic.