miercuri, 30 noiembrie 2011

Slalom printre lupi si pretiosi

Cei ce ma cunosc sunt constienti de faptul ca sunt usor iritabila, si foarte multe aspecte ale vietii, precum si majoritatea oamenilor cu care interactionez, imi creaza o stare de discomfort ce aduce a ura. Totusi, consider ca fac parte din categoria de oameni care va judeca cel mai putin pe cei din jur, in principiu pentru ca nu imi prea pasa, dar si pentru ca sunt constienta de ce se afla la mine in ograda. De aceea, cand dau nas in nas cu cate un lup moralist, sau cu un pretios ce se crede God's gift on Earth si restul sunt doar niste gunoaie ca graviteaza in jurul lui, o iau razna.

Ii voi analiza pe rand, si, ca sa vedeti ca nu numai Marijuana este cea mai fidela fata, imi voi recunoaste si eu micile scapari.

Lupul moralist este o persoana ce si-a ratat cariera de preot/pastor/rabin sau de cadru militar. Acestea sunt cele doua profesii care ii incadreaza perfect pe acei compulsivi care dorm linistiti noaptea numai si numai daca faci intocmai ce iti spun ei sa faci. Orice deviere de la calea cea dreapta va fi intampinata cu predici, priviri dezaprobatoare si NEAPARAT o comparatie cu insusi lupul moralist, din care evident ca tu iesi ala ciufulit si lupul moralist va fi, ca de obicei, superior tie dar ingrijorat pentru soarta ta.

Aveti cu totii lupi moralisti in viata voastra: cretinul care va spune sa va lasati de fumat pentru ca nu e sanatos, cand el la randul lui conduce ditamai bolidul toata ziua, astfel incat face tocanita din plamanii a trei generatii viitoare sau constipata care se uita la tine cu dispret pentru ca esti singura si daca ai stii si tu ce bine e sa fii cu cineva care te iubeste si te intelege nu ti-ai mai pierde noptiile prin cluburi, cand "iubi" ei se fornica sambata trecuta cu alta. Am fumat mult timp si am fumat ca un furnal. M-au exasperat multi cu atatea argumente: ba ca fumatul nu este sanatos (serios, si eu care credeam ca imi fortific bronhiile!), ba ca de la fumat sunt asa de mica (nu idiotule, este genetic), ba ca daca fumez stand intinsa fumul se depune mai aiurea in plamani (asta ai aflat din Formula As sau alta revista stiintifica de acest gen?), ba ca daca nu ma las pana la varsta x de fumat o sa mai imi creasca 4 brate si o sa fiu cunoscuta drept femeia caracatita. Na si uite ca intr-o zi m-am lasat de fumat. M-am lasat pentru ca nu am mai avut chef o zi si am zis sa incerc. Si in ultimele 4 luni, pe langa faptul ca nu mai fumez, stiti ce altceva nu fac? Nu sacai lumea din jurul meu daca fumeaza, nu le spun ca ar trebui sa imi urmeze exemplu, nu ma uit la ei si zic vai nu stiu cum poti sa participi activ la propria ta moarte. Si stiti de ce nu fac asta? Pentru ca nu sunt ipocrita, idioata, pentru ca am lucruri mai bune de facut si pentru ca nu consider ca prietenii mei sunt retardati si prin urmare isi pot trai viata fara predicile mele. De cateva saptamani am hotarat sa nu mai mananc nici carne. Din nou am inceput sa aud ca "nu e bine". Cele trei cuvinte de groaza, asa le voi numi de acum incolo! Bunica-mea, si numai eu stiu cat o iubesc, mi-a tinut o intreaga predica despre cum nu e sanatos sa nu mananci carne, dar tot ea, cand merg in Romania, ma imbie sa mananc slanina si jumari, doua perle ale alimentatiei sanatoase. 

Am mai citit undeva ca oamenii sunt mai preocupati sa arate cu degetul la cat de de nesanatos sa fii vegetarian decat sa se ingrijoreze de cati oameni mananca pizza si chipsuri si dulciuri in fata televizorului sau computerului. De altfel, ca sa fie oficial, motivul principal pentru care nu mai vreau sa mananc carne este ca vreau sa ajut animalele. Abia dupa asta ma voi gandi cat ma ajuta pe mine, si pentru cei inca ingrijorati de soarta mea, m-am documentat si trupul meu sculptural nu va avea nimic de suferit, ba dimpotriva. De cateva ori, incercand sa ma apar si sa imi argumentez decizia, am luat-o putin pe aratura si am ajuns aproape de zona moralista. Recunosc ca de multe ori e greu, iar daca e vorba de principii fundamentale, ce definesc o societate, sunt perfect de acord sa lupti pentru ele. In schimb, cand vine vorba de stilul de viata al unui om, daca ii spui ceva mai mult decat o data, abuzezi. 

Lupii moralisti sunt oameni care cred ca trebuie sa primeasca trofee pentru cum isi traiesc viata, au nevoie sa fie vesnic aprobati si laudati pentru deciziile pe care le iau pentru ei insisi. Auzi Maica Tereza, daca esti demna de luat ca exemplu, crede-ma, vei fi. Daca nu, incearca sa nu te bagi pe gatul unor oameni care vor sa fie lasati in pace. Iar daca devii prea disperat/a, fa-ti vreo doi copii si lauda-te la ei, dar lasa-ne pe restul sa ne traim vietile ca niste cauze pierdute ce suntem!

Sa trecem acum a doua jumatate, la pretiosi. Seamana cu lupii moralisti, dar sunt mai degraba verisori decat frati. Diferenta consta in faptul ca pretiosii judeca, barfesc, sau ofteaza (public mai mult decat privat) si dau sfaturi la modul general, in fata unui public imaginar, referindu-se insa la anumite persoane. Sunt oamenii care se simt prea educati, prea rafinati, prea culti si versati, si se simt asaltati de plebe, de cei care au interese simple, care beau cola nu suc de portocale rosii, se uita la telenovele nu la Grey's Anatomy, care nu sunt la moda si nu stiu sa se asorteze, care mananca cu mana nu cu chopsticks si lista poate continua. Pretiosii insa nu isi vor bate joc de plebe pe fata. In public, acestia vor face tot posibilul sa dovedeasca tuturor ca ei pot avea conversatii cu oricine, ca nu sunt snobi, ca parte din carisma lor sta tocmai in faptul ca nu se uita cu scarba la cei cu interese mai putin originale, culte si cosmopolite. Insa in privat, intr-un grup format strict din pretiosi, acestia vor dezbate cum civilizatia se destrama si oamenii nu mai au valori si printipuri (ca si cum omenirea a fost pana nu demult compusa numai din intelectuali, pe cand prostimea era in minoritate, iar acum soc, lucrurile au luat o teribila intorsatura si brusc intelectualii sunt in minoritate) si bietii pretiosi se zbat sa supravietuiasca intr-o astfel de societate pe care incearca in van sa o redreseze. 

Ce nu am inteles eu niciodata a fost procesul prin care oameni s-au autointitulat la creme de la creme. Spun asta pentru ca ii stiu pe cei ce se considera pretiosi. Au inceput sa citeasca mai intens de vreo cativa ani si ii auzi vorbind despre ce carte au pe noptiera saptamana asta si sunt socati de cum lumea nu mai e interesata de lectura (cand primele carti pe care le-au citit au fost cele obligatorii in liceu), au barfit la fel ca toata lumea dar au hotarat intr-o zi ca nu e matur sa barfesti si din momentul ala au inceput sa impanzeasca retelele sociale cu citate despre cum ar trebui sa te ridici deasupra barfelor, despre cum doar "small minds discuss people", simtindu-se deasupra tuturor la fiecare nou status postat. Mai mult, sunt cei care sustin sus si tare ca ei sunt "real", ca spun totul pe sleau si ca ei nu au timp sa poarte manusi in jurul nimanui. Adevarul este prietenul lor si totusi nu s-au dus niciodata la o persoana aparent nedemna de ei, sa le spuna: "Hei Gigel, in primul rand ai un nume de cacat, apoi blugii aia trasi pana-n gat nu te avantajeaza si uite aici, o carte care cred ca ti-ar deschide ochii!" 

Recunosc ca si eu judec oamenii, dar incerc sa ma abtin sa ii fac pe altii de cacat laudandu-ma singura in predici sub forma de statusuri pe facebook. Daca spui "ah am fost azi la biblioteca, cat mult iubesc sa stau printre carti, pacat ca e atata, dar atata de goala. unde e restul lumii devoratoare de literatura, sau, sa fi ramas doar eu?" NU ajuti societatea in niciun fel. Mai mult, e clar ca nici nu iti pasa, dimpotriva, cu cat mai putini oameni in biblioteca, cu atat te simti tu mai cu pana-n fund ca nimeni nu-i ca tine. Inceteaza te rog. Te faci de ras. Daca nu te simti apreciat, du-te acasa la parinti si la bunici. Pentru ei, soarele rasare din fundul tau, asa ca ia-ti doza de complimente de la ei si lasa-ne, ca nu ne pasa. Mersi!

4 comentarii:

Flavia spunea...

Excelent! :)) mi-e dor de tine

Flavia spunea...

Excelent! :)) mi-e dor de tine

Mihai Haita spunea...

De ceva vreme credeam ca sunt un cretin ce traieste in lumea lui cu ideile lui fixe prinse de cine stie unde si ca nu eu am o problema cu lumea ci lumea are cu mine , o problema foarte mare . Foarte tare articolul am ras cu lacrimi . Scuze pentru deranj .

Flavia spunea...

Flavia, in 11 zile sunt acasa!!! pt aproape o luna! Can you smell happiness already?

Mihai - adevarul e de obicei undeva la mijloc. mai putin cand e vorba de lupi si pretiosi. ei nu au niciodata dreptate!