joi, 8 octombrie 2009

As putea fi fericita

Anda m-a acuzat ca sunt prea tacuta de cateva saptamani. Sunt sigura ca si Andreea mi-ar arunca priviri dezaprobatoare  daca ar fi langa mine acum. Adevarul este ca nu am scris de atata amar de vreme pentru ca nu prea am avut despre ce. Simt ca sunt prinsa intr-un fel de time capsule. Nu imi dau seama daca timpul trece prea repede sau in reluare. Am stat sa ma gandesc de ce ma simt asa ciudat, si mi-am dat seama imediat: pentru ca nu sunt fericita. Nu, nu vreau sa spun ca sunt trista, nefericita. Dar imi lipsesc ... imi lipsesc acele momente pe care nu le poti defini, care nu tin de ce faci si de unde te afli, ci de senzatia pe care o ai cand faci acel ceva.
Simt, de exemplu, fericirea inundandu-mi toti porii cand ies din casa in ziua aia, nu stiu care exact, cand totul miroase a primavara si toata lumea pare perfecta.
Sunt fericita in zilele dinainte sau dupa Craciun, cand ma duc cu bunicii la sat. Din momentul in care ies din masina simt mirosul de lemn ars si de zapada (sau mocirla in ultimii ani) imi dau seama ca bucuria bate la usa. Si asta chiar daca in fiecare an zilele petrecute de sarbatori la sat sunt exact la fel. Imediat cum ajung sunt intampinata de tanti Liza, care ma pune la curent cu toate subiectele fierbinti care circula prin sat (femeia asta si-a ratat cariera de paparazzi!). Apoi urmeaza vesnica cearta dintre bunici, fiecare acuzandu-l pe celalalt ca a uitat (din nou!) prajitura la Timisoara si acum sigur se strica, doar am lasat-o afara din frigider! Dupa ce incerc -in van- sa ii impac, ies din casa si primul om pe care il intalnesc este Ciobi (da, am si astfel de cunostinte, si da, Ciobi is short for Ciobanu) care imi povesteste ultimele lui aventuri de furat din Italia.
Dar cea mai fericita sunt in prima dimineata dupa ce ma intorc acasa, de oriunde, in momentul in care deschid ochii si vad camera mea si casa de vis-a-vis vopsita intr-un galben ingrozitor. Este cel mai fericit moment pentru ca, pentru cateva secunde, am impresia ca totul este bine, ca lucrurile au ramas la fel ca acum zece ani. In acele momente am impresia ca niciodata nu am plecat de acasa, ca nu locuiesc singura, ca nu trebuie sa ma lovesc de oameni rai sau nepasatori zi de zi, ca orice ar fi cineva ma va apara. In acele momente ma simt iubita. Ma simt iubita de o familie nestirbita de probleme si tragedii, de prieteni cu care ma pot intalni oricand.
Sunt fericita cand intind mana si prind instinctiv telecomanda (care imi scapa fara exceptie pe jos) si primul lucru pe care il vad la televizor e un film pe care l-am vazut deja de zeci de ori pe Hallmark.
Sunt fericita cand bunica-miu ma intampina cu tipicul "ti-e foame?" si cand bunica-mea, in timp ce ma consulta cu privire la ce rochie sa poarte la nu-stiu-ce intalnire, imi spune "vai ce ma enervezi, proasta si antipatica ce esti!"
Sunt fericita cand merg sa imi tai o felie de paine si bunica-miu imi ia grijuliu cutitul din mana pentru ca "nu te descurci tu" sau cand, in aceeasi situatie, bunica-mea ma critica din cauza ca mananc prea multa paine.
Sunt fericita cand Andreea ma trezeste la ora 10 dimineata din cel mai minunat somn tipand ca are hepatita sau cine stie ce boala rara, iar eu, in semi coma trebuie sa ii explic ca groaznicele simptome sunt imaginare.
Sunt fericita cand Silvia ma suna fix cand imi fac dus si ma anunta ca in 5 minute trebuie sa cobor ca sa mergem sa ne plimbam cu masina si eu aproape imi rup gatul incercand sa imi usuc parul si sa ma imbrac in acelasi timp.
Sunt fericita si cand monitorul meu din 1998 (da, chiar am asa ceva!) scoate niste sunete extrem de dubioase si imi planuiesc reactia in cazul in care imi va exploda in fata si ma va orbi.
Sunt fericita cand merg in Unirii iarna (adica in Spirit, Grado sau Irish-ul de langa tribunal - pentru fani) si beau prima ciocolata calda in timp ce imi lacrimeaza ochii de la prea mult fum si prea putina  ventilatie.
Sunt fericita si in prima zi cand e suficient de frig incat sa imi inghete nasul si degetele si cand ajung acasa si ma afund in plapuma si perne (in timp ce ma indop cu chipsuri, probabil).
Sunt fericita in dimineata dupa o intoxicare crancena cu CH3CH2OH, chiar daca stiu ca fericirea se datoreaza in principal faptului ca nu mai stiu nici jumatate din lucrurile pe care le-am facut. Sunt fericita si 24 de ore mai tarziu, cand adun toate informatiile si le pun cap la cap, pentru ca eu oricum sunt superba si nu gresesc niciodata.
De asta cred ca sunt asa ofilita de vrei luna. Nu sunt trista, sunt amortita. Chiar daca ma distrez (in principal batandu-mi joc de dobitoci) si am un program destul de aglomerat, imi lipsesc astfel de momente, in care ma simt asa fericita incat as putea trece Canalul Manecii inot.

12 comentarii:

silvi spunea...

draga de tine :))))foarte furmos ai scris. de aia ai facut o pauza lunga, sa redevii poetesa, ca nichita :)) si mie mi tare dor sa te sun si sa zic, flav ... vezi ca vin la tine, ai ceva de mancare? si btw si eu iubec patul tau cu televizorul incorporat :))) si ca sa il imit pe goe :Mam'mare! de ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!

movieaddicted spunea...

frumos, foarte frumos! bine ai revenit :)

Dani spunea...

google reader->> like->> click!

Mi-a plăcut totul mai puțin "lăcrimează ochii de la prea mult fum și prea putina ventilație". Nu fi nostalgica, ce cacat!!!

Flavia spunea...

silvi - patul meu nu reprezinta nimic fara tine in el!!! Dar sa stii ca m-ai suparat. Sa sugerezi ca cineva ar putea sa ajunga la nivelul artistic al nikitei, fie si eu, este o rautate la adresa bietei femei!

movieaddicted - multumesc multumesc :)

ionesta- stiu stiu am dat-o-n bara. consoleaza-te cu gandul ca zi de zi incerc sa ma perfectionez pentru tine

Andreea spunea...

flaviaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!draguto!!!!!!
si eu mai stiu un moment in care erai fooooarte fericita! imagineaza-ti, noaptea, heidelberg, liniste, lumina stinsa.
Deodata se aude: Flaviaaaaaa..... vreau sa vorbim..... Lumina se aprinde si andreea apare la tine in pat ca sa isi povesteasca the anxieties of her anxieties:))) muhahahaha:) divine momente. mi dor de ele, mi dor sa aprind lampa si sa vorbim pana la 4 dimineata!!! trebuie neaparat sa vin la bxl!!!! dupa examene vin. deci in 22 sau 23 sunt la bxl! te pup!

Anda spunea...

Cacat, pana ma trezesc eu deja o comentat toata lumea! Tin sa intreb: printes-o, de ce teai ofili-t? Cine tea amorti-t? Nu fiii trista!

Ma duc inapoi in pat. Deja mi-am tusit jumatate de plaman pe tastatura...

Flavia spunea...

atunci termin si eu! pe 19 si 21 trebuie sa hand in midterms. poate facem o nebunie si vin eu la tine. ca bxl tot l-am vazut amandoua :)
si mie mi-e dor de nonsensical conversations pe care le aveam! draguta de tine!!!

Flavia spunea...

anda, ah ce dor imi era de o gramatica impecabila! si eu am o tuse caineasca abia achizitionata, e super! :)

Andreea spunea...

na, iti dau niste citate faine desre fericire, maybe they help, avand in vedere ca We can tell our lives' stories in icons and quotes:

Abd Er-Rahman III of Spain:

I have now reigned about 50 years in victory or peace, beloved by my subjects, dreaded by my enemies, and respected by my allies. Riches and honors, power and pleasure, have waited on my call, nor does any earthly blessing appear to have been wanting to my felicity. In this situation, I have diligently numbered the days of pure and genuine happiness which have fallen to my lot. They amount to fourteen. (960 C.E.)

Abraham Lincoln:
Most people are about as happy as they make up their minds to be.-

Albert Camus:
You will never be happy if you continue to search for what happiness consists of. You will never live if you are looking for the meaning of life.

Albert Camus:
But what is happiness except the simple harmony between a man and the life he leads?

Aleksandr Solzhenitsyn:
One should never direct people towards happiness, because happiness too is an idol of the market-place. One should direct them towards mutual affection. A beast gnawing at its prey can be happy too, but only human beings can feel affection for each other, and this is the highest achievement they can aspire to.

Allan K. Chalmers:
The Grand essentials of happiness are: something to do, something to love, and something to hope for.

Aristotle:
Happiness belongs to the self-sufficient

And my two personal favs:

Helen Keller:
When one door of happiness closes, another opens; but often we look so long at the closed door that we do not see the one which has been opened for us.

Benjamin Disraeli:
Action may not always bring happiness, but there is no happiness without action.

Flavia spunea...

“People love others not for who they are but for how they make them feel” Irwin Federman

siii!!!

Happiness lies for those who cry, those who hurt, those who have searched, and those who have tried for only they can appreciate the importance of people who have touched their lives.”

Anonim spunea...

Spirit, Grado sau Irish-ul de langa tribunal - pentru fani

mi'a plăcut cum ai judecat!! :)))

Radu S spunea...

Care-i treaba cu Canalul Manecii, te-ai mutat?

Si in alta ordine de idei, cum imi place mie sa spun, sa stii ca...