miercuri, 8 aprilie 2009

Eu si Moldova

Eu nu pot sa scriu nimic obiectiv sau inteligent despre protestul din Moldova!daca pot sa fac debateuri pe orice subiect de Doamne ajuta despre asta nu pot!Nu pot sa scriu fara sa ma raportez la mine in primul rand si sa divaghez putin de la subiect. Poate pentru ca eu sunt o fata care parca e mereu in "perioada aceea a lunii". Cu hipersensibilitate la lucruri care au insemnatate dar mai ales care nu au, cu tipete, cu crize, cu ras si vorbit prea tare si cu plans mai ales.
Eu cand vad astfel de situatii ca in Moldova plang. Plang cu sughituri, emotionata groaznic de tare. Cand aud sau vad proteste la Tv sau in viata reala, proteste care imi ating o coarda sensibila eu incep sa plang si nu ma mai opresc. Plang pentru ei ca au curajul, plang pentru mine ca nu am sansa si daca as avea sansa nu as avea curajul poate sa fac parte din asa ceva, plang pentru situatiile care au generat protestul, plang pentru fiecare scandare si pentru fiecare bastona aplicat pe spatele unui manifestant.
Cand eram la gradinita eu si Silvi ne-am indragostit iremediabil de Cipi (Ciprian), un baiat din Chisinau venit la tatal sau doctor la Orsova. Ne certam intre noi care sa se joace cu el de-a mama si de-a tata. Asta a fost prima noastra experienta cu Republica Moldova. Mai tarziu, la liceu, cu ocazia competitilor de la debate am ajuns sa cunoastem alti tineri basarabeni de care am fost bineinteles indragostita. Nu pot sa spun de ce am fost inca de mica atrasa de ei :) Ideea acestui paragraf e ca pentru Moldova am simtit pana in liceu doar fluturi in stomac.
Acum doi ani, am ajuns eu cu Flavia sa stam la o bere in Unirii cu trei baieti destul de random pe care oricum nu i-am mai vazut de atunci.Doi dintre ei lucrau la Alcatel si ne-au povestit cum au mers in Moldova si au fost batuti, batjocuriti si amenintati cu pistolul de localnicii si politistii dintr-un orasel din Moldova doar pentru ca vorbeau romana. Dupa seara aia, am fost extrem de nervoasa pe Moldova si nu am prea vrut sa aud de ea. Chiar acum 3 zile o fosta colega de organizatie (Salvati Copiii) mi-a povestit cat a patimit la Chisinau si cum a fost tratata ca si romanca. De aia va spun sincer, cand am auzit de rezultatele alegerilor la Chisinau nu am fost deloc surprinsa. Avand ideea pe care o aveam in cap despre Moldova, nici nu m-am gandit la alegeri fraudate. Imi pot imagina clar moldoveni care au votat cu buna stiinta cu comunistii si care se vad mai degraba in Rusia decat in Romania. Si stiu clar ca sunt multi asa. Si eu sincer i-as lasa asa. Nu sunt una dintre romanii care cred ca unirea cu Moldova este o solutie buna sau dezirabila.Ei cu tara lor, noi cu tara noastra. DAca vor sa vorbeasca in ruseste sa o faca si sa fie fericiti cum vor ei.
Dar, cand m-am uitat la proteste,cand am ascultat glasul tinerilor basarabeni,cand am vazut autocarele cu tinerii care plecau acasa sa ia parte la un eveniment important pentru tara din care au plecat pentru un viitor mai bun, cand am vazut ca si in Timisoara tinerii basarabeni au aprins lumanari in Piata Operei (banuiesc ca e si Cipi acolo care apropo acum e student in Timisoara :) m-am emotionat si am inceput sa plang.
Poate ca nu o sa aiba niciun efect revolta lor. Poate ca Voronin si rusii lui o sa aiba castig de cauza. Poate ca unii o sa isi piarda viata si unii o sa fie raniti. DAR sentimentul ca faci ceva pentru tara ta, ca faci ceva in care crezi cu toata inima, sentimentul ca esti acolo cu oameni care isi doresc aceleasi lucruri cu tine si ca inimile voastre bat pentru acelasi scop, bucuria ca poti sa tipi insufletit in gura mare lucruri pe care pana acum le spuneai cu tristete la o bere cu prietenii, speranta care iti inunda sufletul cand esti acolo in piata, ca poate, poate viitorul suna bine, frumusetea idealurilor in care crezi si pentru care te lupti, LUCRURILE ASTEA SUNT ALE LOR SI O SA FIE SI DE ACUM INAINTE INDIFERENT DE OUTCOME-UL REVOLTEI.
Trebuie sa se bucure ca pot face asa ceva pentru tara lor. ei au sansa sa faca ceva MARE asa cum si parintii nostrii au avut sansa asta acum 20 de ani!
Eu cel putin sunt geloasa pe studentii basarabeni. Romania nu mai e tara comunista, dar e o tara adormita, daca nu semi-moarta, o tara in care ai senzatia doar, ca poti sa faci tot ce visezi dar care de multe ori iti omoara proiecte si vise. Daca am avea sansa sa scapam si noi din letargia asta ucigatoare printr-o revolutie. Daca am avea sansa sa schimbam mentalitati invechite cu o revolutie. Dar nu o avem! Tot ce putem noi face este sa ne luptam incet, in liniste, zilnic cu un sistem corupt, cu oameni ignoranti, cu masele care se plang fara sa puna un deget la treaba, cu tot ce merge prost aici in tara. Si unii se lupta, altii pleaca pentru ca s-au plictisit sa lupte sau pentru ca nu vreau sa lupte, altii intra in sistem si tot asa.
Eu am plecat... Dar vreau sa ma intorc. Mereu am stiut ca o sa ma intorc. Mereu am stiu ca vreau sa fac ceva pentru Romania. Si o sa vina si vremea aia, mica mea revolutie o sa vina si ea peste ceva timp. Pana atunci, plang cu studentii basarabeni, pentru idealurile lor, pentru curajul lor si pentru speranta lor!

10 comentarii:

Ionesta spunea...

Superb scris, aproape ca am vărsat și eu o lacrima citindu-ți finalul :)

Andreea spunea...

vai sper sa nu fii ironic ca jur ca am crezut ce am scris! :)

Ionesta spunea...

Chiar nu am fost ironic. Surprinzător sau nu, pot aprecia și alte postări în afara de cale scrise pe fuga :P

Andreea spunea...

si altceva pe langa posturi scrise pe fuga si funduri bombate vrei sa spui!!!! :))))

Răzvan spunea...

Mă bucur să văd patriotism, de felul ăsta, din partea ta.
Nu cred că-s cu nimic mai bun decât un moldovean, român sunt eu, român e şi el.
Vezi să te fereşti de prejudecăţi. Ai scris mai demult ceva despre Turcia, despre femei, dacă-mi amintesc bine... mai ştii?
Că unu a fost ameninţat cu un pistol nu ştiu unde, asta nu înseamnă că tre să judeci tot poporu după un idiot. I-ai căutat tu pe toţi în buzunare să ştii dacă au pistoale la ei sau nu? (nu mă refer la tine, ci în general). Înţelegi ce vreau să spun? Nu poţi să generalizezi în halul ăsta...
Uite, aveam o prejudecată faţă de unguri, până în iarnă când am fost la Budapesta şi m-am simţit extraordinar...

Andreea spunea...

eu nu am scris nimic despre turcia, flavia a scris si a spus ca femeile acolo aveau drept de vot inaintea alotr tari occidentale.din cate imi amintesc. de ce vorbesti de generalizari si prejudecati? ca nu am priceput :)

Răzvan spunea...

"Acum doi ani... au mers in Moldova si au fost batuti, batjocuriti si amenintati cu pistolul ... Dupa seara aia, am fost extrem de nervoasa pe Moldova si nu am prea vrut sa aud de ea". Că ai spus asta...
De-asta ziceam că te-ai enervat pe Moldova numai din cauza unui singur incident, care se putea foarte bine întâmpla şi la noi... şi în plus cine ştie cât de "umflată cu pompa" era povestea...

Flavia spunea...

razvan - andre zicea doar ca nu avusese tangente cu moldovenii, si ca singurul mod in care ii putea judeca era prin prisma celor pe care le-a auzit. si nu are prejudecati, doar o mare iubire a ei a fost un moldovean (bine, si a mea :)
ps: va pup pe toti :)

Penny Lane spunea...

e tare fiuni ca si tu te indragostesti de baieti moldoveni..oare ce au ei asa special? in afara de faptu ca multi dintre ei sunt inalti si facuti?..de fapt nici nici nu e nevoie de mai mult decat de combinatia asta :P
p.s.prima data cand am auzit si m-am convins de cat de mult lupta ei pt basarabia a fost la rosia montana..pusesera o ditamai pancarta cu basarabia pe un deal si acolo erau adunati toti..de atunci ii iubesc..si in mintea is asociati un pic si cu Zdob si Zdub :D

Andreea spunea...

@flavia: tu esti asa draguta cum ma aperi tu tot timpul!!!!!
@penny lane: mai sa stii ca astia pe care i-am iubit eu nu erau foarte inalti sinici bine facuti dar aveau un accent fain si cantau la chitara si erau respectuosi si dadeau pe gat o sticla de votca intreaga :))))