Ramasitele verzelor de Bruxelles

Weekendul asta, the two lovers

Gotta Love Them!

silvia mi-a adus o felicitare dinasta care vorbeste din State cu I Love You! E superba! Hoops and Yoyo sunt perfecti! Perfecti! Si pentru ca avem examene, eu si colegele mele facem tot felul de kkturi ca sa ne destindem. Privit la Hoops and Yoyo pentru o ora intreaga e una dintre ele!
Mai jos cateva exemple inclusiv asta pe care am primit-o de la Silvia. Doar ca e o versiune mai lunga asta de pe net. Silvia doar imi spune Te iubesc nu ma si invita on a date:P





http://www.youtube.com/watch?v=lfWGpg3dbGs&feature=PlayList&p=16FCE5D1606FE275&index=15

As putea fi fericita

Anda m-a acuzat ca sunt prea tacuta de cateva saptamani. Sunt sigura ca si Andreea mi-ar arunca priviri dezaprobatoare  daca ar fi langa mine acum. Adevarul este ca nu am scris de atata amar de vreme pentru ca nu prea am avut despre ce. Simt ca sunt prinsa intr-un fel de time capsule. Nu imi dau seama daca timpul trece prea repede sau in reluare. Am stat sa ma gandesc de ce ma simt asa ciudat, si mi-am dat seama imediat: pentru ca nu sunt fericita. Nu, nu vreau sa spun ca sunt trista, nefericita. Dar imi lipsesc ... imi lipsesc acele momente pe care nu le poti defini, care nu tin de ce faci si de unde te afli, ci de senzatia pe care o ai cand faci acel ceva.
Simt, de exemplu, fericirea inundandu-mi toti porii cand ies din casa in ziua aia, nu stiu care exact, cand totul miroase a primavara si toata lumea pare perfecta.
Sunt fericita in zilele dinainte sau dupa Craciun, cand ma duc cu bunicii la sat. Din momentul in care ies din masina simt mirosul de lemn ars si de zapada (sau mocirla in ultimii ani) imi dau seama ca bucuria bate la usa. Si asta chiar daca in fiecare an zilele petrecute de sarbatori la sat sunt exact la fel. Imediat cum ajung sunt intampinata de tanti Liza, care ma pune la curent cu toate subiectele fierbinti care circula prin sat (femeia asta si-a ratat cariera de paparazzi!). Apoi urmeaza vesnica cearta dintre bunici, fiecare acuzandu-l pe celalalt ca a uitat (din nou!) prajitura la Timisoara si acum sigur se strica, doar am lasat-o afara din frigider! Dupa ce incerc -in van- sa ii impac, ies din casa si primul om pe care il intalnesc este Ciobi (da, am si astfel de cunostinte, si da, Ciobi is short for Ciobanu) care imi povesteste ultimele lui aventuri de furat din Italia.
Dar cea mai fericita sunt in prima dimineata dupa ce ma intorc acasa, de oriunde, in momentul in care deschid ochii si vad camera mea si casa de vis-a-vis vopsita intr-un galben ingrozitor. Este cel mai fericit moment pentru ca, pentru cateva secunde, am impresia ca totul este bine, ca lucrurile au ramas la fel ca acum zece ani. In acele momente am impresia ca niciodata nu am plecat de acasa, ca nu locuiesc singura, ca nu trebuie sa ma lovesc de oameni rai sau nepasatori zi de zi, ca orice ar fi cineva ma va apara. In acele momente ma simt iubita. Ma simt iubita de o familie nestirbita de probleme si tragedii, de prieteni cu care ma pot intalni oricand.
Sunt fericita cand intind mana si prind instinctiv telecomanda (care imi scapa fara exceptie pe jos) si primul lucru pe care il vad la televizor e un film pe care l-am vazut deja de zeci de ori pe Hallmark.
Sunt fericita cand bunica-miu ma intampina cu tipicul "ti-e foame?" si cand bunica-mea, in timp ce ma consulta cu privire la ce rochie sa poarte la nu-stiu-ce intalnire, imi spune "vai ce ma enervezi, proasta si antipatica ce esti!"
Sunt fericita cand merg sa imi tai o felie de paine si bunica-miu imi ia grijuliu cutitul din mana pentru ca "nu te descurci tu" sau cand, in aceeasi situatie, bunica-mea ma critica din cauza ca mananc prea multa paine.
Sunt fericita cand Andreea ma trezeste la ora 10 dimineata din cel mai minunat somn tipand ca are hepatita sau cine stie ce boala rara, iar eu, in semi coma trebuie sa ii explic ca groaznicele simptome sunt imaginare.
Sunt fericita cand Silvia ma suna fix cand imi fac dus si ma anunta ca in 5 minute trebuie sa cobor ca sa mergem sa ne plimbam cu masina si eu aproape imi rup gatul incercand sa imi usuc parul si sa ma imbrac in acelasi timp.
Sunt fericita si cand monitorul meu din 1998 (da, chiar am asa ceva!) scoate niste sunete extrem de dubioase si imi planuiesc reactia in cazul in care imi va exploda in fata si ma va orbi.
Sunt fericita cand merg in Unirii iarna (adica in Spirit, Grado sau Irish-ul de langa tribunal - pentru fani) si beau prima ciocolata calda in timp ce imi lacrimeaza ochii de la prea mult fum si prea putina  ventilatie.
Sunt fericita si in prima zi cand e suficient de frig incat sa imi inghete nasul si degetele si cand ajung acasa si ma afund in plapuma si perne (in timp ce ma indop cu chipsuri, probabil).
Sunt fericita in dimineata dupa o intoxicare crancena cu CH3CH2OH, chiar daca stiu ca fericirea se datoreaza in principal faptului ca nu mai stiu nici jumatate din lucrurile pe care le-am facut. Sunt fericita si 24 de ore mai tarziu, cand adun toate informatiile si le pun cap la cap, pentru ca eu oricum sunt superba si nu gresesc niciodata.
De asta cred ca sunt asa ofilita de vrei luna. Nu sunt trista, sunt amortita. Chiar daca ma distrez (in principal batandu-mi joc de dobitoci) si am un program destul de aglomerat, imi lipsesc astfel de momente, in care ma simt asa fericita incat as putea trece Canalul Manecii inot.

Un weekend frumos in poze

A fost Leids Ontzet weekendul asta. Adica a fost The Relief of Leiden,sarbatorirea momentului in care orasul a scapat de spanioli acum sute de ani. Olandezii se pare ca stiu cum sa party. Oameni de toate varstele pe strazi, mancare, bere peste tot, muzica, concerte si Luna Park. Orasul s-a transformat complet pentru 2 zile (vineri si sambata).





Vineri, dis de dimineata (adica la ora 12, cand m-am trezit) am plecat direct la gara ca sa o racolez pe o prietena veche care a venit sa ma viziteze din Rotterdam. Am intarziat putin la gara pentru ca a trebuit sa fac slalom printre standuri cu vata de zahar, gogosi, Vietnamese Loempia (delicious!!!!!!), frikandele si frits. Oricine ma cunoaste cat de putin stie ca mie imi este greu sa fiu rapida cand vine vorba de chestii divine de mancat:))) ma mir ca nu am picat de pe bicicleta de cateva ori:P
Ajunsa la gara am fost de doua ori bucuroasa, nu doar pentru ca o vad pe Madi ci si pentru ca mi-a adus un superb buchet de trandafiri. Tineam buchetul ala in mana ca pe aur, chiar daca trebuia sa imi duc si bicicleta nu am lasat-o pe Madi sa mai ia buchetul inapoi! Era al meu, my precious, divin si frumos si eu vream sa merg cu el in mana (Sick!). Here you have the beauty, trei zile mai tarziu:

Vantul si ploaia ne-ar fi putut incomoda putin dar am avut atatea sa ne povestim incat pentru moment am si uitat de ea. Mi-am reamintit ca imi este extrem de frig cand mi-am aprins o tigara si am realizat ca mana imi tremura foarte tare si nu pot sa o controlez deloc!:)
Seara am avut placerea de a fi invitata la o cina gatita de un francez (divin el, divina mancarea!) unde ne-am simtit foarte, foarte bine. Am discutat cu francezul si cu prietenii lui si despre fotbal si F.C. Timisoara dar si despre Tony Blair si posibilitatea ca el sa ajunga presedintele UE, si despre utilitatea referendumului din Irlanda si despre schizofrenie si tot asa.M-a bucurat diversitatea de subiecte pe care am putut sa o discut cu oamenii de la cina. Desi unul isi facea PhD-ul in schizofrenie si altul in farmacologie si tot asa, deci nu aveau nicio legatura cu lumea politica, toti stiau sa aiba o conversatie despre asa ceva. DAca intrebi un student la Poli ce e Tratatul de la Lisabona nu stie sa iti spuna, aproape sigur. Ma rog, ideea este ca te simti bine inconjurata de astfel de oameni, simti ca tu cresti ca om, ca ai de la cine si ce invata.
Dupa cina am plecat toti sa bem( da fac si asta, nu au discutii intelectuale all day long) si sa dansam la una din scenele amplasate peste tot in oras. Le-am racolat si pe fetele mele de la curs si off we went. Olandezii nu au jena, cand vor sa se usureze apai se usureaza. Mai ales daca au baut o cantitate destul de mare de alcool si mai ales daca nu au cum sa ajunga la o buda normala ( datorita sutelor de oameni care erau pe strazi la ora aia). Si ce fac baietii atunci? Fac asta:


Nu este baiatul din imagine un caz izolat, prietenele mele (colege vreau sa spun, Flavia:P) deja erau oripilate, cum intorceau capul spre canal cum vedeau vreo doua, you know what i mean:)
Na si imaginati-va voi ca in apa asta in care jumate era apa din canal si jumate era urina by now un brav olandez a sarit ca sa ii salveze telefonul unui prieten.O sa spuneti YEEEKKK, mai ales fetele. DAr eu zic sa nu spuneti hop pana nu sariti gardul. Uitati-va la poza prima oara si la cum arata baiatul.


It isn't so yek anymore, right? :))) Noi fetele trebuie sa recunosc ca am ramas putin hipnotizate, spre disperarea baietor care erau cu noi:P
Intr-un loc cat Piata Unirii sa spunem erau amplasate 3 scene. DAca te mutai de pe barca 5 pasi mai incolo (literally) auzeau techno si daca te mutai 3 pasi in cealalta parte auzeai oldies but goldies. Noi am inclinat spre techno si am dansat pierduti in noapte pana dimineata! ERRRRRRRRRR! Wrong! nu pana dimineata, doar pana la ora doua pentru ca olandezii sunt nebuni, la 2 totul se inchide! WTF?? am plecat toti dezamagiti spre casa.Eu si colega de apartament, datorita nivelului de alcool ridicat in sange, nu vream sa incheiem seara asa repede asa ca am continuat cu un fun photo session care avea ca scop prezentarea casei noastre. Cateva poze,majoritatea doar cu mine insa, nu stiu daca ea vrea sa aiba embarrasing pictures pe net:):








Nu am dormit decat 3 ore pentru ca la 6:45 trebuia sa fim in fata primariei pentru celebrarea oficiala a orasului. Ce impresionant. Oameni de toate varstele s-au trezit de dimineata sa cante imnul Olandei, imnul orasului si cantece de vitejie alaturi de primar, ca sa sarbatoreasca The Relief of Leiden. Mie la astfel de manifestari imi vine sa plang, bine ca a trebuit sa ma ocup de chestii organizatorice( fac parte din organizatia care i-a adus pe tinerii straini la festivitati) ca altfel ma faceam de ras :) Intrati pe blogul meu cu muzica aici ca sa ascultati imnul Olandei, e divin! Divin!:) mie imi aminteste de lansarile lui tata de nave si de momentul cand am nasit o nava olandeza si nu am reusit sa sparg sticla de sampanie!!! (embarrasing moment, o sa va povestesc despre el o data).
Dupa cantece si parada lumea merge sa manance hering cu paine. Doamne ce chestie scarboasa. Heringul era crud, il iei de coada ridici mana sus si il bagi pe tot in gura. Nimic mai scarbos, de ce nu aveau paine cu Nutella ca traditie??? De ce????:) Pacat ca nu am inca pozele cu mine scarbita in timp ce gust asa ceva sa vedeti despre ce vorbesc.
Alta idee la fel de proasta ca si gustarea pestelui crud a fost sa ma dau pe o chestie dinaia de luna park. 1 -am simtit ca lesin de cateva ori; 2- mi-a picat telefonul si mi s-a futut complet(bine ca era ala vechi), 3 - am tipat pana am ragusit; 4 - a tinut mult mai mult decat mi-as fi dorit si deja imi era frica sa mai si respir!
Seara s-a incheiat cu cele mai frumoase artificii pe care le-am vazut in viata mea! Putine lucruri pot uimi si pot provoca asa stari frumoase ca artificile, spun eu. Cand se uita la artificii, oamenii, de orice varsta, re-devin copii.
Astazi m-am sculat la 2 dupa-amiaza, la 5 cand am plecat la un amic pentru cina doar gramezile imense de gunoi de pe drum mai aminteau de nebunia ce s-a desfasurat in weekend.
Frumos!Mai vreau!
Va las , ma duc in pat sa incerc sa ma culc. Fara succes cred, in cateva ore trebuie sa merg la aeroport ca sa le iau pe mama si Silvi! Cine poate sa doarma cand ii bate fericirea la usa??????????????

So....this is the economics class, right?

Priviti cum a decurs ora noastra de economie ieri. Tin sa precizez , pt cei care nu stiu ca eu momentan sunt in Leiden, Olanda unde fac un master inter-disciplinar in European Union Studies. Am colegi cu backgrounduri total diferite, de la lingvistics la law si de la political sciences la business administration( adica eu).
Proful de economie este o figura. Il ador, e geeky si dragut, mananca economie pe paine dar este atat de dezordonat in explicatii si in desenarea grafurilor ca nu mai intelege nimeni nimic din ce vrea sa zica.
Priviti cursul de ieri in cateva poze.:) Se vorbea despre preferential trade agreements (PTAs) si ce efect au asupra pretului pietei (in tara importatoare, in tara exportatoare cu care are PTA si in tarile cu care nu are PTAs dar cu care still trades).

Dupa prima ora:

Cei care au un background in economie (in categoria asta ma aflu eu asa ca poza este dupa notiele mele:



Cei care nu au un background in economie( aici am facut o poza dupa notitele unui coleg cu care ma inteleg foarte bine, din Cipru):



















Dupa prima ora, la o tigara, colegul meu si toti cei in situatia lui, s-au plans de mama focului. Noi cei care intelegeam ceva incercam sa le explicam.
Tigara se termina si incepe a doua ora de curs.



Dupa a doua ora de curs:

....si cei cu background in ecomonie au cedat printre care si eu, of course, dovada o aveti aici) :




Alternativa??? Pentru mine none, pentru Vasilis insa a existat una: Scrie in limba ta franturile pe care le intelegi din lectie:

Remus Cernea si campania sa. Is this what we need?

Desi sunt constienta ca nu tot posturi politice si serioase vreti de la mine (pentru asta poate cititi o carte sau urmariti un talk-show) si ca asta cam aveti in ultima vreme de la mine, o sa va rog inca o data sa cititi ce am de spus. Am increderea ca cei care ne citesc(pe mine si pe Flavia) au capacitatea mentala sa inteleaga ca in apropierea alegerilor prezidentiale trebuie sa ne intoarcem atentia si spre lumea politica( daca in general nu suntem interesati de acest subiect) si sa analizam diferitele variante chiar daca pare inutil la prima vedere.
In primul rand daca nu ati auzit cine este Remus Cernea cititi aici. Pentru cei care sunt prea lenesi sa citeasca pagina lui, o sa va fac eu un mic rezumat pentru ca nu vreau sa va pierd inca de la inceputul postului: Remus Cernea e un tanar care e ca noi toti dezamagit de clasa politica. Spre deosebire de noi, el a hotarat sa ia haturile in maini si sa candideze la presedentie pentru a face un statement.Nu are sanse sa castige si sunt sigura ca si el stie asta dar gestul in sine este laudabil. Are idei pertinente, indeamna populatia sa gandeasca critic si sa se mobilizeze impotriva clasei politice actuale care trebuie sa recunoastem toti nu a facut de cat sa ne dezamageasca pana acum. Numai de bine pana aici. De fapt citind parerile lui pe pagina sa personala trebuie sa recunosc ca ma cucerise. Dar m-a informat Bloodie pe blogul Andrei ca a amenintat ca isi da foc in fata TVR-ului am inceput sa il vad cu un ochi mai critic (exact ceea ce ne indeamna el sa facem, exact ce am fost de acord ca trebuie facut, si exact ce eu din pacate nu am facut in cazul lui!)M-am pus si am cautat articole despre el si actiunile lui si ce sa vezi, ameninta ca isi da foc (ok a dat foc unui carton cu fata lui pana la urma, aprecizez ca nu lui dar tot mi se pare exagerat), invita oamenii sa arunce cu rosii in cartoane cu pozele candidatilor la prezidentiale si mai nou ii invita sa ii traga in teapa pe aceeasi candidati (aici iarasi trebuie sa punctez un plus, s-a pus si pe el printre candidati:). Mi-am revizuit atitudinea, i-am urmat sfatul si am incercat sa privesc critic actiunea lui. La ce concluzii am ajuns citit mai jos.
De ce nu sunt de acord cu astfel de manifestari?
In primul rand pentru ca mie NU mi se pare ca scopul scuza intotdeauna mijloacele. Adica nu mi se pare ca trebuie sa apelezi la trucuri ieftine de gen dat foc in fata prefecturii/primariei/guvernului/ TVRului ca sa iti faci mesajul auzit. Cu ce esti atunci mai bun decat cei care folosesc mesaje populiste pentru a-si atinge scopul. Daca ai niste propuneri decente si niste argumente pertinente de ce sa le intinezi cu manifestari care nu sunt nici pe departe pertinente. Cu astfel de manifestari nu faci decat sa ii indepartezi pe unii dintre oamenii rationali care iti sustineau mesajul in incercarea de a ii castiga pe cei care urmaresc si doresc senzationalul. Inteleg ca a fost o forma de protest fata de televiziunile care nu iau oamenii pertinenti in seama daca nu au bani sau ceva senzational de aratat dar nu mi se pare normal sa faci asta coborandu-te la nivelul lor. Adica tu protestezi impotriva faptului ca televiziunile cer bani sau senzational dandu-le ceva senzational de aratat la public. Stiti cum se spune, daca te bagi in cocina te mananca porcii.
In al doilea rand si poate cel mai important pentru mine este ca tocmai prin astfel de mijloace nu numai ca nu si-a atins scopul dar s-a indepartat de el. De ce spun asta?
Pai sa vedem ce spune el in declaratia sa:"Pentru că o campanie electorală trebuie să fie mai puţin un prilej de seducţie şi de gâdilare a orgoliilor alegătorilor şi mai curând un moment de reflecţie, bilanţ şi analiză. O democraţie este viabilă numai dacă alegătorii sunt educaţi pentru a discerne între argumente şi sofisme, între rezonabil şi demagogie, între cauze democratice şi tendinţe autoritariste. " Frumos spus! Foarte frumos, sunt 100% de acord cu el. Deci el vrea sa ne arate ca intr-o campanie electorala trebuie sa avem timp pentru reflectie, bilant si analiza. Cand sa faca asta sustinatorii lui Remus Cernea? Cand dau cu rosii in pozele candidatilor sau cand ii trag in teapa la figurat? In timp ce arunca o rosie sa se gandeasca la ideologiile diferitor partide si in timp ce il "trage in teapa" pe Basescu sa reflecteze asupra viitorului si asupra unor "politici eficiente si ample de dezvoltare"? Exagerez, dar sper ca ati inteles ca ceea ce vreau sa spun este ca NU prin astfel de manifestari incurajezi la reflexie si analiza. Poate o sa spuneti ca o face pentru a atrage atentia ca mai apoi sa isi faca mesajul auzit. DAr cui atrage atentia?!!? Atrage atentia targetului corect? Atrage atentia celor care chiar ii inteleg mesajul? Parerea mea este ca nu!Oamenii pe care Remus trebuie sa ii atinga nu sunt oameni care arunca cu rosii si trag in teapa si nu sunt oameni care sa considere o amenintare de genul imi dau foc o metoda de urmat (eu zic ca nici macar o metoda necesara nu era). Cel putin eu va spun sigur ca nu m-as duce sa arunc cu rosii in Geoana sau in Oprescu (fie ei si din carton) desi nu ii plac deloc, desi vreau sa fac ceva pentru ca Romania sa iasa din impasul in care este si ma consider cat de cat in masura sa ii inteleg mesajul.All in all, eu cred cu tarie ca nu astia sunt pasii de urmat ca Remus Ciobanu sa realizeze ce afirma ca vrea sa realizeze.
La o mai amanuntita lectura a textului sau am gasit asta:oamenii "să fie conştienţi că există şi opţiunea de a nu vota." Nu cred ca aceasta idee isi avea locul in manifestul sau. Nu cred ca prin ne-participarea la vot putem sa scoatem tara la liman. Intr-o tara in care si asa lumea nu prea merge la vot, intr-o tara in care Vadim si Becali merg in Parlamentul European pentru ca lumea decenta a lasat locul celor indobitociti de alde Vadim sa voteze si sa decida pentru ei, nu cred ca indemnul de a nu vota este o tactica buna. Inteleg intr-un fel dezamagirea unora (gen Flavia) care nu merg la vot pentru ca simt ca nu au pe cine alege dar nu gasesc indemnul de a nu vota ceva normal. Tu indemni la participare activa si la educatie in spiritul democratiei si in acelasi timp anunti electoratul ca si ne-participarea la votare este o alegere. Mie mi se pare ca nu este o alegere. Eu cred inca in dreptul si pana la urma obligatia civica si morala de a vota. Sa nu uitam ca daca nu votezi, lasi votul tau pe mana unor PSDisti sau pe mana altor partide sa iti fraudeze votul!
Cu toate hibele in programul si in actiunea lui Remus Cernea trebuie insa sa spun ca il sustin intr-o oarecare masura.Nu cred ca a actionat corect in unele privinte, nu cred ca are cea mai buna strategie, dar simt totusi ca este un pas inainte. FAptul ca eu scriu despre asta acum, faptul ca eu discut despre asta cu prietenii, familia si cunostiintele mele si faptul ca voi cititi acum despre el si poate o sa ii cititi manifestul cred ca este deja un mic inceput. Poate la viitoarele alegeri prezidentiale o sa avem un alt candidat care sa ii urmeze intr-un fel exemplul dar sa si invete din greselile lui (cine stie poate chiar Remus Cernea, putin schimbat insa:) care sa ne dea pe spate si sa ne convinga ca mai avem o sansa si care cine stie, poate chiar sa castige. si mai ales care sa nu ne insele asteptarile, ca toti dinaintea lui(aici ma gandesc in special la Emil Constantinescu, nu stiu de ce el imi vine in minte mereu cand ma gandesc la un om care promitea extrem de mult si care a dezamagit).
Nu va indemn sa strangeti semnaturi pentru el, va indemn sa cititi ce a scris, sa luati aminte, sa faceti ceea ce va indeamna sa faceti (intr-o mare masura),sa criticati si sa il criticati, sa discutati cu prieteni si rude si apropiati probleme politice macar in perioada astasi poate chiar sa aveti curajul sa intrati in politica si sa schimbati ceva, hands on. Cred ca pana la urma prin asta isi va atinge Remus Cernea scopul, nu prin faptul ca va strange destule semnaturi sa candideze.