Toamna calda, jar mocnit

Iubesc toamna, dintotdeauna, mai mult decat orice alt anotimp. O iubesc, in ordine aleatorie, pentru culorile calde si noptile reci, castanele coapte, plapumele scoase din nou din dulapuri, borcanele de zacusca si muraturi, nasurile reci, orasele mai pline, mai vii, mai asurzitoare, ceaiurile calde, amintirile unei veri trecute, pentru revenirea la realitate. Toamna e capabila, cumva, sa puna realitatea in prim plan. Iarna e acoperita de o feerie amortita de frig, primavara este, conform cliseelor, anotimpul sperantelor iar vara, oooh da, vara e anotimpul betiei. Suntem cu totii beti de alcool, de caldura, de tantari, de mari, lacuri si oceane, de localuri aglomerate, de soarele prea puternic, de zilele lungi, interminabile, care nu incep si nu se termina ci se contopesc cu urmatoarele pana cand intr-o zi te trezesti in intuneric si iti este pentru prima data frig. 

Melancolia atasata in mod natural inceputului de toamna mi-a fost intotdeauna benefica. Am cautat dintotdeauna cu nesat adevarul si am vrut sa ma inconjoare, cu toate marginile sale rotunjite dar si cu colturile sale ascutite. Paradoxul adevarului e ca daca nu ii eviti colturile, ele te vor zgaria usor, insesizabil; dar daca le eviti, ele se vor izbi de tine razbunator si puternic,  si te vor lasa confuz si cu adevarat ranit. Iar cum colturile mi-au fost tot timpul prietene, nu am intampinat niciodata toamna altfel decat in picioare.

Toamna te elibereaza pentru ca nu iti da optiuni, nu te tulbura, nu te vrea altfel decat asa cum esti tu, nealterat de factori exogeni. Nu te incurajeaza in van dar nici nu te doboara fara motiv. Niciunde, nicicand, nu vei simti ca traiesti mai sincer decat in anotimpul asta usor anost. Cei care sustin ca vara are loc dezmorteala si toamna amortim la loc mi se par nebuni. De la solstitiul de vara pana la prima ploaie rece, ceva pune stapanire pe noi, o forta externa ce ne ghideaza fara voia noastra si ne duce in locuri nebanuite - nici bune, nici rele, doar neasteptate. Chiar vorbeam cu prietenele mele si am ajuns la concluzia ca vara ce tocmai a trecut a fost ca un dans nebun, un dans scurt dar intens, ce te epuizeaza si te schimba, lucru pe care il realizezi doar in momentul in care iti recapeti suflul.

Pentru prima data, dupa 3 luni caniculare, oameni pot respira din nou si inevitabil, incep din nou sa se priveasca in ochi. De aia o sa astept toamna cu drag, an de an, pentru ca prefer o toamna rece si urata, dar sincera, decat o vara frumoasa, dar ireala.

Photo credit: Adrian Nicolae Per

Sanatate, frate!

Just a thought - daca fumezi de iese smogul din tine ca din furnal, iti murezi ficatul in alcool, dormi putin, ochii tai sar de la monitorul laptopului, la cel al telefonului, la cel al televizorului si mananci prea mult sau prea putin, dar tot timpul prost "ca n-am eu timp sa gatesc" nu te plange cand te trezesti intr-o dimineata cu realizarea ca ti s-au dereglat toate mecanismele. Iar apoi, daca te doare in mod constant dar nu te duci la medic (din nou, esti prins in intalniri sociale cu carbogazoase) pana nu se usuca si iti pica, nu te plange de preturi exorbitante, "ca in afara nu costa nimic, numai la noi e asa".

Numai la noi e asa, retardule, pentru ca numai noua nu ne pasa de noi. Numai noi ne ignoram sistematic sanatatea si ne-o risipim pentru ca nu luam niciodata masuri preventive. Noi nu mergem sa ne facem analize, ca doar avem antibiotice in sertarul de jos din bucatarie. Medicul si spitalul sunt un last resort, ii vizitam doar cand nu mai ramane nimic de facut si ceaiul de ginseng recomandat de vecina nu isi mai face efectul. E si normal, de ce ne-ar preocupa sanatatea noastra, de ce am trai responsabil? Masina vede service-ul de 2 ori pe an, ce-ar fi sa ne respectam pe noi insine macar cat respectam mijlocul de transport personal? Ca daca trebuie sa schimbi uleiul, nu te pui sa il schimbi tu cu Floriol cumparat la reducere de la chiosc. 

Hai sa fim un pic mai buni cu noi si sa realizam ca e in primul rand responsabilitatea noastra, si abia apoi a statului, sa aiba grija de sanatatea noastra.