Lumea cu vise spulberate

Am vazut melodia Pe sarma de la Vama Veche pe facebook azi si am ascultat-o (aici o puteti asculta si voi).O stiam de mult timp dar altfel o percepeam. Azi insa, in timp ce pedalam spre scoala (una din putinele dati in care am mers singura spre scoala si nu am avut nici castile in urechi) m-am gandit la melodie, pentru ca of course, eu daca sunt singura si nu filosofez pe o anumita tema in gand (sau ma rog, cateodata imi dau seama ca mai spun si cuvinte cu voce tare :P) ma plictisesc de moarte.
"iubito noi mergem pe sarma, paseste cu atentie, nu vrem sa cadem!sub noi e prapastia, e lumea cu vise spulberate, ai grija cum calci!"
Prima oara m-am gandit doamne ce trist ca acum un an eram sau ma credeam pe sarma si acum fac parte din lumea cu vise spulberate! Si mi-am dat seama ca in general, atunci cand oamenii cresc, se maturizeaza apar si visele spulberate. it comes with the package... cand esti mic si chiar throughout your whole adolescence and young life (daca esti la fel de norocos ca mine:P) crezi si speri ca toate visele ti se vor implini si ca nu o sa cunosti failure in any aspect of your life. Dar pentru toti apare momentul(mai devreme sau mai tarziu) in care o cladire din suflet ti se prabuseste si trebuie sa te obisnuiesti sa traiesti cu ruinele si sa te pregatesti si pentru alte prabusiri in viitor. Vine momentul sa te trezesti la realitate.
Si m-am gandit ca nu cunosc oameni fara vise spulberate...
Dar apoi am realizat ca asta nu inseamna ca am in jurul meu( aici sau acasa) oameni nefericiti, sau emo sau cum vreti voi, nici pe departe. Si m-am uitat si la mine, si eu pot sa spun ca am un vis spulberat dar nu ma simt sub nicio forma nefericita si sub nicio forma nu ma consider vida sau trista, sau decolorata sau normala, sau gri. Sunt bine spre foarte bine, rad in fiecare zi, sunt inconjurata de oameni faini si aici si acasa (cu tot cu visele lor spulberate) si sunt inca plina de vise, sunt inca plina de sperante.Nu mi-am pierdut curajul sa umblu pe sarma din nou cand o sa fie si chiar sa cad iarasi daca asa va fi sa fie.
"stiu ca este frig aici sus si cateodata vant... nu vreau sa cad nu, nu vreau sa cad nu..." - ce frica mi-a fost mie sa cad! si credeam si eu ca nu conteaza daca e frig si cateodata vant trebuie sa lupti pana la capat. Dar nu mai vad lucrurile asa. Nu trebuie sa stai in frig si vant doar de frica sa nu cazi si sa nu te mai ridici! Cateodata e bine sa cazi si sa stai o vreme si jos! Lumea cu vise spulberate nu e chiar asa de rea! E bine aici, e chill, e foarte foarte fun, e mai safe, ma pot gandi mai mult la mine! Cand o sa fie sa urc iar pe sarma o sa urc fara sa ma gandesc prea mult! Dar o sa imi fie si mai usor sa ma decid sa cad de pe sarma, pentru ca stiu ca there is still life after that! Important este insa sa " ai grija CUM cazi!"

Watch at your own risk!

Colegii mei tocmai mi-au aratat melodia asta si nu am putut sa va lipsesc de asa o capodopera!!!!!!!

Maturator de praf de stele

Nu obisnuiesc sa scriu despre chestii HOT right now si nici sa plang mari artisti doar dupa ce au murit dar despre Gheorghe Dinica nu stiu de ce vreau sa scriu.
Poate pentru ca am iubit Filantropica! Poate pentru ca mi s-a parut genial! Genial! in Filantropica:) Poate pentru ca era prieten cu Stefan Iordache si cantau impreuna si amandoi au disparut... Poate pentru ca si-a iubit atat de mult sotia desi s-au casatorit cand el avea 62 de ani!
Cand a murit Stefan Iordache am plans cu lacrimi de crocodil pentru el in Cel mai iubit dintre pamanteni. Azi plang pentru Gheorghe Dinica din Filantropica.

I decided to make it work for me, not against me

Ce am:
Hypochondriasis (or hypochondria, often referred to as health phobia) refers to an excessive preoccupation or worry about having a serious illness. Often, hypochondria persists even after a physician has evaluated a person and reassured them that their concerns about symptoms do not have an underlying medical basis or, if there is a medical illness, the concerns are far in excess of what is appropriate for the level of disease. Many people suffering from this disorder focus on a particular symptom as the catalyst of their worrying, such as gastro-intestinal problems, palpitations, or muscle fatigue.

Ce faceam pana acum:

Nu dormeam noptile de frica sa nu mor in somn de diferite boli imaginare sau adormeam plangand. Cand eram mai mica o terorizam pe mama cu intrebari si in fiecare seara tipam sa vina in camera: Mamaaaa!Mamaaaa! pana mama nu venea si imi spunea: Andreea taci si culca-te ca esti proasta! nu adormeam. Pe masura ce am crescut am inceput sa imi terorizez si prietenii cu asta. Stiu ca fostul meu prieten isi batea joc de mine si spunea ca sunt o eroina ca am avut atatea boli si nu am murit. Si mai stiu ca mama nu ma mai duce la niciun doctor pentru analize ca nu mai vrea sa se faca de ras. Si despre episodul cand eram beata la mare nici nu vreau sa imi amintesc! Cateodata stiu si eu ca sunt exagerata si cu gandul asta incerc sa ma calmez, dar cateodata intru in asa o transa ca incep sa plang si sa am palpitatii de frica si cred ca adorm doar din cauza ca sunt exhausted - adica black out de la atata plans si frica.
Ma rog, ideea ca degeaba sunt ipohondra daca nu am grija de mine. Degeaba mi frica de cancer la gat daca fumez. Degeaba mi frica de ulcer daca tot beau si fumez.
Asa ca gata!
Punctul Zero:
Aseara colega de camera mi-a zis ca parca arat cam palida. Like sick or something! Va imaginati ce a produs chestia asta in mine! Ce frica, ce procese, ce isterie. Si am zis gata! Imi bag picioarele! Ultima tigara! No more coffee, no more Coca Cola, no more crisps and other shit. La faza cu alcoolul nu ma bag sa zic no more alcohol ever ca stiu ca nu o sa imi iasa. si in plus nu e ca si cum beau zilnic asa ca suntem (eu si cu ipohondria) relativ ok cu asta.

Ce voi face de acum:
Asa ca de astazi nu mai fumez!!!!!!!!!!!
Si pe langa asta, timp de o saptamana-doua am hotarat sa urmez o dieta pentru bolnavii de ulcer, ca sa imi dreg stomacul ca simt ca ma cam roade.

Si asa scot eu din ipohondrie ceva bun!

Si acum va las sa radeti de mine:
Goodman Ace: "The best cure for hypochondria is to forget about your body and get interested in someone else's."

Caskie Stinnett: "The trouble with being a hypochondriac these days is that antibiotics have cured all the good diseases."

Mason Cooley: "All the powers of imagination combine in hypochondria."

Unattributed: The hypochondriac's epitaph: "NOW will you believe me?"

Unattributed: Hypochondria is the one disease I have not got.

Unattributed: "Doctor to patient: I have good news and bad news. The good news is that you are not a hypochondriac."

Jerome Groopman: "Some people believe that physicians dislike hypochondriacs so much because it is a sort of mirror to their own compartmentalized fears."