Construim castele in Spania ?

Imi scriu Honours Essay-ul (un fel de licenta doar ca nu e obligatorie, o faci doar daca vrei sa graduate with honours) si in ultima vreme sunt super stresata. Caut peste tot date, statistici,ziare, numere etc. Traduc din spaniola in engleza, din romana in engleza si retour:) Topicul pentru care ma chinui: Romanian Immigrants and the effects they have on the host and home economy: A case study for Spain and Italy. Spre bucuria mea, sunt Business major si advisorul meu este profesor de economie asa ca nu trebuie sa ma umplu de rahat citind cum violeaza imigrantii ilegali italience si cum se integreaza sau nu in societate- ci sa vorbesc despre cum/cand/unde isi gasesc romanii loc de munca, cum influenteaza economia tarilor gazda (aici apare si vesnica intrebare cand vine vorba de imigranti - creste somajul in tara gazda o data cu venirea lor sau nu?) si ce rol au the remittances pe care ei le trimit acasa. Sper sa ajung la concluzii imbucuratoare pentru mine ca romanca desi advisorul meu e cam reticent.
Si cu licenta asta, mi-am amintit de expresia " a construi castele in Spania". Nu vreau sa ma refer la toti cei care pleaca in Spania cu gandul de a construi castele si palate in Romania, la ei in sat. ci despre noi toti si destinul fiecarui om de a construi vesnic castele in Spania.
Eu de exemplu, sunt specialista in asta, sunt inginer diplomat in constructii de castele in Spania. Poate o sa spuneti ca e varsta, dar sunt absolut sigura, ca nu e doar asta - am eu un dar special de a nu accepta realitatea si de a visa pana in panzele albe. Construiesc castele de fiecare data cand sunt in metro si ascult muzica (nu doar in spaniola, apropo de un post precedent :)), construiesc castele in fiecare seara inainte sa adorm, construiesc castele cam tot timpul si tin de ele sa nu se prabuseasca cat pot eu de mult. Pana mai ieri, credeam ca toatele castele construite de mine sunt solide, si asta ma facea sa construiesc si mai multe si sa am aspiratii din ce in ce mai inalte - la toate nivelele. DAR, castele in Spania din mintea noastra sunt ceea ce sunt si nu necesita mult pentru a se zgudui din temelii si a se prabusi cu mare zgomot. ASa ca, acum o luna, un castel mi s-a prabusit, e adevarat, e cel pe care il consideram cel mai shakey desi am pus cele mai multe resurse acolo. Cand se prabuseste un castel, ai tendinta pentru ceva vreme, sa crezi ca gata, toate celelalte s-au prabusit, sa nu mai visezi, sa nu mai construiesti nimic pentru ca viitorul ti se pare a huge black hole.
Cu toate astea, dupa ceva vreme, speranta reinvie si te pune naibii sa iei caramida si sa incepi iar sa construiesti. Eu sunt in punctul asta acum. Si constructiile astea de vise ma incarca din nou de energie si ma binedispun. De data asta, pentru ca sunt patita (AKA Stan Patitul), stiu insa ca multe din visele pe care le am acum o sa fie castele in Spania si ca multe un o sa tina sau nu o sa se materializeze deloc. Asta nu ma face sa nu mai visez ci doar ma avertizeaza din timp ca sa stiu sa le fac asigurare castelelor.
Voi cum sunteti? Construiti castele in Spania sau va bazati doar pe ce este real si caldut si comfy in viata voastra si incercati sa nu va faceti planuri cu sanse mici de reusita?

easy life

iubesc weekendurile!iubesc cu inversunare weekendurile! ce poate sa fie mai divin decat sa dormi pana dupa 11 (pentru mine e ok pana dupa 11, pt flavia sau altii poate sa fie si dupa ora 3,4 :) si sa poti sa lenevesti cat vrei si sa te uiti la filme in pat. si seara daca vrei, iesi intr-un bar si stai si povestesti tot felul de porcarii.
asta am facut eu weekendul asta. :)
Ce filme am vazut si va recomand - asta daca nu le-ati vazut deja, e foarte posibil sa le fi vazut but hey...
1. The Reader - stiu ca e sick, stiu ca e incredibil de ilegal si toate cele, dar nu stiu ce fata nu s-a gandit macar o data - in prima jumatate a filmului cand e mai mult porno decat trist filmul - Hmmm... these 15 year olds :))) Ati observat ca astia au avut un fetis totusi cu apa si vana in film ? :) hmmmmmm. despre partea a doua a filmului, cand lucrurile devin triste nu vreau sa vorbesc pt ca e destul de controversata faza si nu stiu inca ce sa cred nici eu.
2. Madagascar 2: - I like them plumpy, I like them big :)) King Julian este idolul meu! De fapt, la mare competitie cu Moto Moto :) mi s-a parut mai fain decat prima parte. Don't ask me why.
3. Slumdog Millionaire - foarte draguta povestea, faza cu autograful a fost pur si simplu fenomenala. Daca a meritat Oscarul sau nu, doar aia care au hotarat asta stiu :) Oricum, eu si Flavi am pariat pt final: eu ziceam ca ia si fata si bani, ea zicea ca ori nu ia banii, ori moare el sau fata ca nu poate sa fie un film de Oscar cu happy end. Oricum, eu am zis ca nu se poate sa piarda banii si sa ramana cu fata fericiti si saraci ca era prea cliseu. cei care ati vazut filmul stiti daca a castigat Flavia sau eu. Cei care nu... watch it and see :)
4, the Curious Case of Benjamin Button - prea lung filmullllllllllllllll; oribil de lung..... nu prost, nici foarte bun dar prea lung. Interesant mai ales pt ca l-am considerat pe Brad Pitt pentru prima data DIVIN! :))))
5,6,7,8,9..... HOUSE MD!!!!!! am primit de la GOD ALMIGHTY MARK celalalte sezoane si suntem in extaz!!! House este la fel de superb ca tot timpul.
va las.... am facut otita. ma doare urechea de ma urc pe pereti! si abia am scapt de durerea de dinti si de durerea in gat. cred ca am bagat la pastile in mine in saptamanile astea... nu vreau sa ma apuce ipohondria si sa fac o legatura intre astea toate si sa ma gandesc la ceva mai grav... oricum intr-o luna, cand vin acasa o sa bag niste analize si controale ca doar sunt EU! macar acum, mama nu mai are ce sa spuna si trebuie sa ma lase! Victory is MINE! sau ma rog.... :((

“Where words fail, music speaks.”

Alice ne-a dat o leapsa perfecta pentru ca tocmai vream sa scriem despre muzica. :) De fapt vream sa scriem ceva despre muzica in spaniola, cat de mult imi place mie si ce mult o uraste Flavia :)
Eu cand sunt trista ascult muzica in spaniola. Da stiu, nu e un motiv de lauda si nici de recunoscut public dar...asta sunt eu, cheesy si penibila ( in sensul muzical! doar aici recunosc, in rest nu accept penibilitatea la nici un nivel, la nimeni si mai ales la mine!). Sper sa nu ma desconsiderati de acum inainte :)
Imi place muzica spaniola de dragoste! na! am spus-o :)Imi place pentru ca in melodiile astea el o iubeste tot timpul pe ea nespus, pentru ca sufera pentru ea de innebuneste, pentru ca ii este dor de ea si nu suporta sa o stie departe, pentru ca iubeste tot la ea si tot asa. Stiu ca nu e adevarat, stiu ca nimeni nu poate sa iubeasca sau sa sufere atata pentru iubire,si stiu ca iubirea nu e chiar asa cum o canta ei, stiu ca e telenovelistic STIU!STIU!STIU! si cu toate astea nu pot sa nu ascult melodiile.
Bun, ma rog, sa purcedem cu leapsa sa vedem cum am ajuns eu sa ascult melodii in spaniola (involutia deci :)
Cand eram mica adormeam cu Ciobanas cu trei sute de oi si cu Vrabia de Phoenix. Mama si Mima ni le cantau in fiecare seara. Abia acum imi dau seama cat era de trista era melodia celor de la Phoenix. Aproape tot timpul cand o ascult lacrimez, nu stiu daca din cauza versurilor sau pentru ca imi aminteste de copilarie.
Dupa sar direct la perioada Culture Beat si al sau Mr VAin! Am fost obsedata de melodia asta! o cantam cum puteam, nu pricepeam ce zice dar era viata mea! In aceeasi perioada eram cu sora-mea obsedata de La Bouche, Mr. President si melodia Casablanca (nu stiu cine o canta). Stiu ca mergeam la Orsova in piata si cumparam casete piratate si le ascultam la casetofonul nostru nou Philips primit de tata din Olanda.
Nu o sa uit niciodata placile cu Madalina Manole. Silvi nu era mare fan, dar eu o iubeam din toata inima. Ascultam placa aia ca nebuna. Madalina, fata cu parul de foc era idolul meu in viata. Fata draga nu fii trista era melodia vietii mele. " Fata draga nu fii trista fiindca e pacat, fara lacrimi nu exista dor adevarat, dar se zvanta nori in soare, lacrima usor si surasul reapare, cald si-nfloritor!Asa au fost si vor fi , cararile inimii, asa se-ntampla ori de cate ori iubim,a i sa-ntelegi mai tarziu si-ai sa-mi dai dreptate stiu, fruntea sus,
si-mpreuna sa zambim! " :))
Si daca tot am ajuns la slagare si muzica usoara, Angela Similea era si ea preferata mea :) Cum putea sa se imbrace la Mamaia!!! Ce rochii!! Ce superbe rochii :)
Apoi, tin minte drumul spre Brasov de la Campulung (unde avem niste rude) - peisaje divine asezonate cu Wish you were here de la Rednex.
A si BUG Mafia a fost o obsesie inca din a 4-a. Imi amintesc ca aveam casete cu ei si Genius si le ascultam si seara la culcare. Si imi amintesc ca ziceam , Doamne Silvi, noi ne spunem Ingerelul (rugaciunea de seara :) si dupa ascultam injuraturile de la BUG :)) Ma simteam prost :)
Sa nu uit de Spice Girls si BSB :) BSB nu ne-a placut asa mult, abia in gimnaziu cand au reaparut cu Shape of My Heart au devenit draguti. DAr Spice Girls erau viata noastra in clasa a 4-a. Aveam agende cu ele, creioane, gume de sters. Eu o iubeam pe Posh Spice, o adoram. Acum o reneg, nu are nimic din ce am crezut eu ca avea!
Si vara la Orsova, Dunarea si Modern Talking! (Doamne unde mi-a stat capul!)
In gimnaziu ...nu mai tin minte ce ascultam. Oricum nu am fost nici eu nici sora-mea mari fane ale unui anumit gen. ascultam orice daca suna fain. Nu are rost sa mentionez de ASIA si Andre ca mi se face si mie pielea gaina :)
Dar un mic hint: Da-mi noptile- napoi si zilele senine
Da-mi visele-napoi, de amintire pline :)
Si pe ritmuri de BLUE a venit si liceul. In liceu, de toate si nimic. Tin minte Vama Veche si Curva Regimentului (mi-a placut foarte mult, fara niciun substrat totusi :))
Lenny Kravitz cu Believe in Me, Holograf cu Romeo si Julieta si Robbie Williams cu tot ce canta! Robbie a fost marea mea iubire, Supreme mi s-a parut superb, Angels imi da fiori si acum :) In rest imi place tot si nimic, de la Sugababes la Placebo si de la Katie Melua la Lil Wayne. Si imi plac mult Bic Runga si John Mayer. In rest, la radio, mai ales cand conduc, cant orice, imi amintesc ca in iarna cand am fost acasa All the single ladies ma punea in the mood :))) - presimtiri ceva? :) !
Si daca tot am vorbit la inceput despre muzica in spaniola, preferatii mei sunt Sin Bandera (fara doar si poate ii iubesc!) Alex Ubago si Axel Fernando cu Amo :)

Revolutionary Road - jur ca nu vreau sa fie un post feminist -dar cred ca este :))

Aseara am vazut ce s-ar fi intamplat daca Jack nu ar fi inghetat in Atlantic cand Titanicul s-a scufundat. Mai exact am vazut Revolutionary Road cu Leo si Kate Winslet.
Nu, nu e un Titanic Reloaded, nu, n-are legatura cu Titanicul ca si film in sine; doar ca e a prima oara cand Kate si Leo joaca impreuna dupa Titanic.
Plotul nu are legatura cu Titanicul dar ma face totusi sa imi amintesc de film. Pentru ca pana la urma te intrebi, oare ce s-ar fi intamplat daca Jack si Rose ar fi supravietuit impreuna si s-ar fi casatorit sa spunem. Tind sa cred ca nu le-ar fi mers asa de bine impreuna, Oricata iubire si intelegere, exista o diferenta intre el si ea, niste bariere culturale care nu ia-r fi lasat sa doarma linistiti noaptea.
Mie mereu imi spune mama : tu ai nevoie de cineva care sa te traga in sus, nu in jos, ai nevoie de cineva care sa tina pasul cu tine. Nu am vrut sa accept sfatul asta pana acum vreo cateva saptamani cand am realizat cam cum stau lucrurile. Aky, bunica Flaviei ne-a spus si ea o data " sa va luati un sot care sa fie mai destept ca voi si mai realizat ca voi, ca sa puteti sa il respectati, caci daca nu il respectati o sa va urati casnicia." Sper sa gasesc asa ceva la un moment dat, asta e clar daca se gasesc barbati mai destepti si mai tari ca mine :)))
Dar se intampla cateodata sa il respecti si sa il divinizezi pe un anumit ca mai apoi sa iti pice fisa -destul de dureros - si sa se dovedeasca omul mult sub asteptarile tale... Asa s-a intamplat in Revolutionary Road.
Frank si April s-au iubit si s-au casatorit si April credea ca totul o sa fie roz. Si deodata s-a trezit intr-o casnicie ratata, cu un sot frustrat (datorita locului de munca) care nu stia dupa atatia ani care e de fapt vocatia lui si ce ar vrea sa faca cu adevarat. Si s-a trezit in cosmarul asta si a incercat sa il dreaga, desi ar fi fost mai bine daca nu ar fi intrat in el ni the first place, mai putina suferinta. A incercat sa se salveze pe sine de la o viata mediocra dar mai ales sa il salveze pe el de la asa ceva. Si i-a propus sa se mute la Paris, ea sa lucreze, el sa aiba timp sa isi descopere pasiunea si vocatia.Parisul nu insemna ceva in sine, ci doar fuga spre ceva cu inteles, spre altceva pana la urma. Finalul e dezamagitor si totusi previzibil. Dupa niscaiva experiente - putine, ca am abia 22 de ani - si dupa filmul asta (si alte filme si carti gen Bal Mascat) ma intreb de ce pisici li se spune la barbati sexul tare. Nu degeaba se spune ca o mama pentru copiii ei poate sa se transforme in leoaica. ASa poate sa o faca si pentru viata ei, cariera ei sau barbatul ei. Barbatii o lasa mai moale, pot sa se bata ca animalele pentru un kkt daca sunt beti dar viata lor stau si o privesc cum se desfasoara de undeva din afara. ASa si Frank asta, a lasat lucrurile sa decurga fara sa lupte cu adevart pentru ceva, s-a lasat in bataia vantului, si vantul i-a dat o creanga fix in fata si i-a spart mecla AKA viata lui nu a iesit tocmai cum si-ar fi dorit, sau ma rog el saracul nici nu cred ca stia ce isi doreste.
DAca puteti, sa va uitati neaparat la el, este dureros de real. Un film extrem de bun.
si acum cateva quotes ca sa va atrag atentia :

April Wheeler: It takes backbone to lead the life you want, Frank.

April Wheeler: I saw a whole other future. I can't stop seeing it.

John Givings: Hopeless emptiness. Now you've said it. Plenty of people are onto the emptiness, but it takes real guts to see the hopelessness.

John Givings: You want to play house you got to have a job. You want to play nice house, very sweet house, you got to have a job you don't like.

Frank Wheeler: Sweetheart, it's just not very realistic, that is all.

Apri Wheeler : No frank, this is what is unrealistic. It's unrealistic for a man with a fine mind to go on working year after year at a job he can't stand, coming home to a place he can't stand to a wife who is equally unable to stand the same things. Our whole existence here is based on this great premise that we are special and superior. But we are not! we're just like everyone else.
It's what you are that's being stifled, it's what you are that is being denied and denied in this kind of life.

John Givings: What happened Frank? you got cold feet? you decided it is better here after all, you figured it's more comfy here in the whole hopeless emptiness after all? Big man you've got there April, big family man.

Modern music is as dangerous as cocaine

As vrea sa imi para rau ca scriu iarasi un post lipsit de 'substanta', dar ...

Am plecat la mare, fata cu dolarii-n buzunar
Am uitat de teza, profi, de diriga si orar
Deabea astept sa ma distrez, sa dansez, sa ma simt bine
Sa o fac cu cine-mi place, sa ma iubeasca doar pe mine
In fiecare zi, fara griji si influente
Cu o mie de prieteni si ciudate cunostinte
Muzica, moda, totul despre love & sex,
Seara de seara, la cel mai tare chef

Nici eu nu am belele, de parinti in cot ma doare
Vara asta-i cea mai tare si distractia e-n floare
De dimineata cand ma scol ma-ndrept direct spre plaja
Am trupa mea pe cont, tatuaj si slip cu ata
Sutienul mi-e prea mic dar asta nu ma deranjeza
Cu atat mai bine, sunt mai sexy am figuri in cap
Ma uit in jurul meu, un baiat sa-agat as vrea
Cu el ma voi juca, ne vom distra,e vara mea!

(Recititi cuvintele/expresiile in bold, si apoi amintiti-va ca versurile erau scrise de tatii lor! Talk about good parenting skills!)

Mosule ce tanar esti
E prima iarna cand vii la mine
NU te mai las sa pleci
Noapte de vis alaturi de tine..
Hei! Mosule hai la noapte in disco sa dansam
Viata e frumoasa daca stim sa ne distram
I-ati blugii cu clape, ochelarii si o sapca
N-o sa stim cand timpul o sa treaca
Fetele te vor sorbi dintr-o privire
Ca-ntro poveste de iubire
Cu o mie de prieteni eu sunt aleasa ta
Sunt fericita iarna asta
N-am s'o pot uita
(Cum au ajuns sa cante asa ceva, nu stiu. I mean, o noapte 'la disco' in compania lui Mosu' este moartea pasiunii!!!)
Bani, bani, bani, totul inseamna bani
Cauti bani in viata timp de zeci de ani.
Nu stii cum sa faci, cum sa te imbogatesti
Nu stii cum sa faci, nu stii cum sa traiesti.
Caci sunt si fete multe, sunt si blonde si brunete
Ai vrea sa le ai pe toate, ai vrea sa te dai pe spate
Cu banii iei tot, cumperi si iubirea
Culmea e ca banii n-aduc fericirea.
(Valahia si filosofia go together like milk and cookies!)

Alin Alin toti ma striga Alin
Sunt un baiat fin si inimi curat de venin
Imi plac fetele si manelele
Discotecile si cismelele
Fetitzele ma cauta ca stiu sa le ocrotesc
Tot ce au nevoie numai la mine ele gasesc
Pe baieti ii respect si stiu ca nu e drept
Sunt fara vina mea cu 5 secunde mai destept
(Cismelele??? In 'combinatie' cu fetitele si discotecile? hmmm)
Deci, da! Melodiile astea le cantam cu patos la 10 ani! Si ma mai mir de ce sunt disfunctional!
title credit: Pietro Mascagni

Cronologic

2004

2005

2006

2007

2008


2009

2002 si 2003 lipsesc pentru ca, dupa indelungi cautari, nu am gasit nicio poza!

Amintiri din generatia Y

Intr-un timp eram de-a dreptul obsedata de site-ul/blogul Igu! Ma uitam cu drag la listele cu desene animate, jocuri,dulciuri etc dinainte de '89. Singura problema era ca de multe habar nu aveam. Igu este specializat mai mult pe perioada pana la '89, which is fine, doar ca eu fac parte din asa-zisa generatie Y. Generatia Y este cea care a experimentat prima cu explozia internetului si a tehnologiei, asa ca suntem putin diferiti de generatia X (cei care au acum in jur de 25-32 de ani). Majoritatea suntem nascuti inainte de '89, asa ca impartasim multe din valorile celor care au trait in acele vremuri. Nu vreau sa deviez de la scopul postului: sa fac o lista a lucrurilor care ne-au marcat pe noi!
1. Sotron - ajungeam seara acasa cu mainile uscate si pline de creta. Curtea blocului era un mozaic de jocuri sotron! De altfel, nu stiu daca mai tineti minte, dar la gradinita si in clasele primare se faceau tot felul de consursuri de desenat cu creta 'pe trotuar'!!
2. Elasticul si coarda. Elasticul nu am jucat niciodata - am stat intr-un bloc in care eu eram singura fata, asa ca astfel de jocuri nu erau vazute cu ochi buni! In schimb, coarda (cu cele 10 nivele) era mica mea obsesie. Aveam o coarda din plastic, de un galben fosforescent odios, de care eram extra mandra!
3. Tamagochi (sper ca scriu bine!) - nici pe asta nu l-am avut, dar cunosc prea bine nebunia! Toata lumea din scoala avea un Tamagochi, in pauza grupul select al celor cu Tamagochi se aduna - toate fetele isi dadeau sfaturi legate de cum sa ii ingrijeasca mai bine! Echivalentul pe care l-am avut eu a fost un program pe computer, cu un pestisor, pe care il hraneai, il pupai, il plimbai si asa mai departe, dar pe care, din pacate, l-am omorat :(
4. Pagerele - vai de mine! Ce a mai fost si asta! Nimeni nu stia exact cum sa le foloseasca, cu siguranta nimeni nu avea nevoie de ele, dar toata lumea avea unul!
5. Walkman-ul - se pare ca eu am avut o problema legata de culori, pentru ca si walkman-ul meu era tot galben, cu butonul de play albastru! Mergeam cu el pe strada, la vedere, ca sa ma laud (pai nu?)
6. Pixurile colorate 'cu gel' - se uscau in 2 zile, de rupeam paginile caietelor incercand cu disperare sa le resuscitez!
7. Pentru Timisoreni - Gelateria italiana (inca mai visez la inghetata lor de alune!), Violeta si Casataaaaaaa!!!!
8. Testoasele Ninja, Care Bears, Sailor Moon, Strumfii, Power Rangers si Captain Planet. Asa-i ca si voi cantati 'Captain Planet, inza hiroooo!' :)
9. Reuniunile de clasa, cu sandwichuri cu branza rasa, cu suc Adria si cu Macarena la casetofon.
10.Marele si incomparabilul Mirc!!!! Neaparat din internet cafe-uri, in care mergeau numai oamenii 'cool'

Va invit sa adaugati orice va trece prin minte! Chuckkie, Numaplictisi, Lenebarbie - ati fost somati!

Eu despre cativa dintre Ei :)

La un moment dat, acum vreun an jumate, asta am scris despre cateva din cele mai dragi persoane mie. astea mi s-au parut funny:
..."My friend, there are two babies in here!" No one knew there are 2 lives waiting to happen in my mother's womb, till the day of the c-section. Together, me and my sister had the weight of a normal baby:3.6 kilos. When seeing us my cousin's reaction was: "Ok, I saw the dolls, where are the real babies?!" Now, we are 20 years old students, living in different countries, being totally different yet totally alike, we are best friends and the worst enemies when in a fight.She cares too much about what other people say about her, she tries too much to please everyone.This treatment does not apply for me of course, I am the only one who has to face the dark side of her. There is not much to say because she is a part of me and it is so hard to talk about yourself.
My lovely mother, who found herself at the age of 21 with two newborn children in her lap. She is my hero because she succeeded to raise us so well and because she always had such a tight relationship with us, . She can still successfully make us feel bad about things we five minutes before were sure we didn't do, and that I think takes a lot of skills and effort:) Mom, Silvia and I were for so many years the perfect trio, even though there was not a single day without at least two of us starting a fight. I think most of the times was my fault, I tend to fight a lot with the people I really care about.I astonished myself when I realized that in my relationships with others I tend to make the same mistakes my mother does. Of course , she and I don't make only mistakes, but these are strikingly similar. It's funny because I am always there to tell my mother YOU ARE WRONG! but I tend to do the same mistakes all over again. This is something I have to work on, even though I am in a serious doubt I will be able to change.
"BAU BAU si rata cade, bau bau si rata cade!" My dreamy father, always making us laugh even when we found ourselves in a foreign country with all our money and our passports stolen. I am surrounded by boys who have an incredible sense of humor and that is because since I was a little girl, my father got me used to laughing all the time. He is obsessed about his job, about photography and about weather. He is the kind of person who doesn't talk about weather just because he has no other conversation topic but because he finds weather fascinating.He has done thousands of photos these past few years and a lot of them were voted Pic of the DAy, of the WEEk, of the Month, Year on numerous websites like nationalgeographic.com and accuweather. He is an engineer and he supervises shipbuilding. I always impress everyone when I tell them my father's job. They are not that impressed when they here my mother is a dentist but that is because they have preconceptions about this job and haven't seen my mother working. She puts up with me!!! the most annoying patient ever.
"Alecsis is going to be a beautiful woman someday..."-almost ten years ago,first school day, my fifth grade. A dark skin, silent girl was chosen by the form teacher to be my sister's desk mate. She started crying because she did not know my sister and wanted to share the desk with another girl. My mother is the one I quoted at the beginning of the paragraph. This was her reaction when she first saw Alecsis. My sister and I were skeptical about this. Who knew that ten years after this, we would comfort her when she said that Mongolia is in Africa " Alecsis, you are too beautiful to need knowledge." She seems to be the opposite of Silvia when dating, she is the one that falls too easy .When it comes for boys, she is a total sucker but hey, there is no way you can change Alecsis' mind whenever she has an idea. " Alecsis, he is no good, he will make you cry!" "NO! I know he really likes me so leave me alone!" Oh, well, we finally got used to the idea that she will not listen to us and we can only be there when she starts crying.
"Do you want to be my sister's best friend?" In the first day of high-school, my sister was trying to find me a desk mate because my former desk mate and best friend had changed schools. Raisa was the one who was being asked. Thank God she said yes, 6 years have past,now I live in Belgium, she lives in Spain but we still know everything there is to know about each other - the wonder of messenger and Skype - we love each other,see each other as much as possible and argue a whole lot. I make fun of her a lot and that is why I love her. Because she is smart and yet so incredibly dumb."Vai Raisa" is the most common exclamation I use when talking to her. Yet, she understands me so well and she is the only one I can race in a poetry learning contest.She is the only one that understands a poem exactly like I do, she is the only one who appreciates a paragraph in a book that I like and she is the only one that can help me come up with a stupid plan which of course only me and her understand and think it will work. Oh, and her best quality is that you can tell her any secret, she will forget it in the morning! Ok, not really but it can be really frustrating when she comes from a first date, we want to know every word in the conversation she had with the guy and she only remembers the way he said HI!
" Can you stay 10 more minutes after class? I need to talk to you two." Hate is what brought us together with Flavia.Hmmm. Raisa and I joined the debate club. There are 3 debaters in a team and we were only two. We did not want to make a team with one of our classmates that we totally disliked and it turned out Flavia had the same problem. That is why she approached us. We were first team mates and afterwards best friends.Now, we live together in Brussels, study at the same university, take the same courses and do pretty much everything together...ok, not everything. We fight a lot, we laugh a lot and we see life happen. It is strange how we end up living together and didn't kill each other in the process. We are the ones that get offended too easy and say horrible things when in a fight just to feel more powerful. I need to spend more time with Flavia because I am not at the point were I apologize just to stop the fight. Taking into account I just slapped her the last time she snapped out for no reason, I can say I am far away from that objective. I thank her for giving me a glass of water every time I am too lazy to get out of bed, for listening to all my supra-realistic complains about everything and for understanding what I think without me saying a word.
" Take care boy, don't let yourself deceived by her as Adam was deceived by Eve!"- our religion teacher talking with Giulan about me.Giggling curly boy who laughs all the time and never takes anything serious. This is how i have portrayed Giulan the first time I saw him 6 years ago. Unfortunately, or fortunately as a 20 years old law student he did not change much, if at all. In the last year of high-school he was my desk mate and it could not have been more fun then it was. I slap him, he slaps me back, I slap him harder he does the same, on and on till I start screaming and he feels bad and hugs me. This is pretty much how our relationship looks like. His life means the computer game he is obsessing at a certain moment. I am so mad because he is so smart and kind and cute he is set on hiding these qualities very well. I think he is a great person but needs to change drastically. I don't know if what I said makes sense...