Tata se uita in fiecare zi la prognoza meteo. Cum vine iarna, face calcule, urmareste miscari de curenti si estimeaza cand o sa ninga prima data. Cand ora se apropie, sta la geam si se uita afara pana apare NINSOAREA! cateodata, cand intarzie, tipa prin casa, vino ninsoareo, vinooooo! :P
Asa ca nu va mirati ca eu si Silvia iubim zapada de mici, la nebunie!
Cand eram mici,mici ne dadeam cu sania zi lumina, la Orsova strazile se transformau in partii iarna. rar am vazut vreo masina care sau urce panta de la Maia. In schimb, zeci de copii urcam panta cu sania trasa de o funie dupa noi! cand ajungeam sus imbujorati, ne asteptam randul, ne puneam pe sanie si zburam pe zapada pana jos, aproape de Dunare. Eu si Silvia aveam o sanie mare, mare, portocalie, din lemn masiv, iubeam sania aia la nebunie! Aveam si ceva saniute mai mici dar astea le foloseam doar in cazuri extreme...in rest, iarna insemna Andreea si Silvia pe sania portocalie. Cand vream sport extrem, faceam bob cu baietii, ei se puneau pe burta pe sanie, isi prindeau picioarele in sania noastra si de alte saniute de fete si goneau la vale! Toti eram acolo, de dimineata pana seara, aceeasi panta pe care o faci pe jos in 2 minute...sus, jos...sus,jos... si nimic nu era mai distractiv. Ude la picioare, ajungeam seara la Mima, primeam ceaiul sa ne incalzim si cearta de rigoare (stati toata ziua in frig, ude la picioare! o sa va raciti!!!) si stateam obosite cu spatele pe teracota si cu gandul la a doua zi de sanie. Ne uitam la Sandy Bell si dupa tata ne ducea la Maia, tot pe sanie, flueirand refrenul de la Sandy Bell.
Prima oara am pus schiurile in picioare la Semenic, pe partia mica. Primele lectii profesioniste au fost in Slovenia, la Bled unde monitorul nostru ne-a urcat pe partia cea mai grea si a zis, well, let's do this.Aveam un costum de schi intreg, portocaliu aprins! cand vad pozele ma oripilez si acum! Silvia avea unul mai fain, colorat :)
Dupa au urmat excursiile de schii la Straja, unde am avansat, an de an, de la incepatoare la avansate si profesioniste care sareau mini-trambuline cu baietii si isi bateau joc de paltonarii care apareau la straja si se dadeau cu punga.
Apoi excursiile in Austria. Tata, Apfel Strudel, partii divine, serile la Viena cu mama. Rar se intoarce tata de la schi fara coaste rupte sau dislocate sau ceva.
Apoi a venit era de la Muntele Mic. Nu conta daca stateam la cabana militara cu prietenii sau cu tata la cabana lui Sorin, importanta era ca partia sa fie fara gheata si seara sa fie cald in camera.
Eu si Silvia suntem total diferite la schi.Daca nu va dati seama care e care in costumul de schi, pe partie sigur realizati.Mie imi place viteza, de pe o parte pe alta, rapid, fara cristiane largi, ma fac mica-mica (mai mica decat sunt, can you imagine???) si ma las in plata muntelui. Imi place sa imi lacrimeze ochii de la viteza, sa simt cum imi furnica picioarele si cum imi sunt incordati muschii, schiorii de pe partie sunt puncte ce trebuie intrecute si tot asa.totul e viteza, agresivitate,vant puternic,stres si adrenalina, Nu sunt nebuna, stiind ca imi place viteza, fac cel putin o oprire pe partie ca sa pot sa ma simt in siguranta. Silvia in schimb face totul ca la carte, fiecare cristiana e parca facuta pentru o poza, fiecare miscare pana la capat,fara graba, duios si corect ca o melodie ce curge lin. Nu schiaza incet, dar nu isi propune sa schieze cu viteza. Zoli (unchiul nostru, alt mare pasionat de schi)mereu spune: Andreea tu schiezi foarte repede dar Silvia schiaza elegant!
Imi place sa ma misc ca un urs cu marele costum pe mine, cu claparii in picioare, imi place sa intru imbujorata intr-o cabana si sa astept o supa calda, un ceai cald sau un cascaval pane.
Iubesc muntele, iubesc ca am schimbat mereu muntele sau compania dar Silvia a fost mereu cu mine, o iubesc pe Silvia!
Vreau sa merg la munte! Abia astept sa merg la munte! Trebuie sa merg la munte!
Cum spunea un mare om: SA II DAM GAZ!!!!! :):):):):)
