Am auzit-o prima data anul trecut dar nu mai stiu de unde. Am ascultat-o cantata doar de Garou. Mi-a placut, 2 zile am ascultat-o doar pe ea. Acum mi-am amintit de ea pentru ca am vazut-o pe un blog nou descoperit. Cantecul original din musicalul Notre Dame de Paris, cu Garou, Patrick si Daniel. E altceva. E sublim, e arta, e fara cuvinte. Prima data am crezut ca ma impresioneaza Garou, dar nu e asa. Patrick Fiori este cel care ma impresioneaza cel mai tare. E cel care canta ultimul:)
Nu stiu daca mi-a mai provocat vreodata o melodie asa niste emotii. Nu cred. sincer. si toti care ma cunoasteti stiti ca eu am obsesii pentru melodii tot timpul. Ca doar de ce mi-as face si un blog cu muzica daca nu as fi obsedata.
Dar nu stiu ce mi-a facut melodia asta.Adica e ceva prea puternic chiar si pentru mine. abia astept sa ajung acasa sa deschid compul sa o ascult. chiar daca sunt obosita o mai ascult o data, chiar daca sunt in intarziere, o mai ascult o data, chiar daca ma striga, o mai ascult o data, chiar daca....
las computerul deschis cand plec in oras ca sa pot sa pun melodia in primul moment cand ajung acasa. azi chiar am inventat o scuza sa plec acasa pentru 10 minute ca sa pot sa mai ascult melodia o data. vreau sa mi-o pun pe telefon dar mi-e frica. mi-e frica sa nu ajunga doar o melodie obisnuita, sa nu intre prea tare in cotidian si sa nu o mai apreciez. Pentru ca vreau sa ramana emotia asta cand o ascult. Vreau sa astept sa o ascult,sa ma bucur ca ajung acasa, deschid usa, apas un buton si ascult Belle.
Nu imi aduce aminte de nimic, nu ma face sa ma gandesc nici la fosti nici la viitori nici la actuali, la nimic. Doar melodia in sine e o bucurie, o frumusete, o poezie.
Ah! am zis ca e fara cuvinte si uite ca am scris prea mult despre o melodie care doar trebuie ascultata, nu povestita.
Va dau melodia canta de ei prima data in musical, apoi cand se reunesc cativa ani mai tarziu sa cante melodia si ultima varianta melodia cantata tot de ei acum un an.Mie a doua varianta imi provoaca cele mai mari emotii.
Musical:
Ani mai tarziu:
Alti ani mai tarziu:
Daca v-a placut si vreti sa ascultati inca doua melodii superbe din musical (care daca ar mai fi pus in scena as fi in stare sa fac foamea cativa ani sa pot sa merg sa il vad) - Beau comme le soleil si Les Temps des Cathedrales. Divin!
joi, 29 octombrie 2009
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comments:
Vai, vocile! Prima mai ales... imi intoarce stomacul pe dos. Am mai zis eu, ca sunt obsedata de muzica precum as fi de un iubit... dar asta, e divin, cum ai zis. Of, uneori ma intreb, fetele care au iubiti cu voce de genul ala... cum nu mor cate putin cand ii aud? Eu as muri de fiecare data :)
Te-am pupat Andreea
da anda! e pur si simplu o melodie divina! si un prieten ca si garou.... hmmm.....nici nu vreau sa ma gandesc! desi nu stiu dc eu am o pasiune bolnava pentru patrick fiori. nu arata bine deloc si totusi il ador!:)
da da, si eu sunt pur si simplu innebunita dupa vocea lui Patrick si ascult melodiile de cel putin 3-4 ori pe zi! :)
haha! ma bucur sa vad ca mai e cineva la fel de obsedata ca mine :))
Hey Andreea :) fii sigura ca suntem multi (multe) obsedate de Belle... de Garou si Patrick... de Notre Dame in general...
Eu ascultam,la inceputul primaverii, de zeci de ori pe zi Belle si Dechire... Sunt superbe :)
o sa ascult acuma dechire. nu stiam melodia :)
Trimiteţi un comentariu